Se afișează postările cu eticheta Poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezie. Afișați toate postările

vineri, 27 martie 2026

Vestitorii primaverii - G. Cosbuc

Dintr-alte țări, de soare pline,
Pe unde-ați fost și voi străine,
Veniți, dragi păsări, înapoi –
Veniți cu bine!
De frunze și de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiți de voi.
În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor
De țara voastră?
N-ați plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?
Voi ați cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-ați adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-ați spus,
Că doine ca a noastre nu-s?
Și-acum veniți cu drag în țară!
Voi revedeți câmpia iară;
Și cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aș vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!
Cu voi vin florile-n câmpie
Și nopțile cu poezie
Și vânturi line, calde ploi
Și veselie!
Voi toate le luați cu voi
Și iar le-aduceți înapoi!


Mai multe texte despre noi puteti citi aiciaici  si aici

luni, 30 ianuarie 2017

Ianuarie

Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zapezile se joaca
Si le schimba-n promoroaca
Atarnand ciucuri pe ramuri.

Din fereastra-mi inghetata
Stau uitandu-ma la cer:
Norii, plumbuiti de ger,
S-au strans pata linga pata.

Trist si singur ca un greier
Valul timpului rupandu-l,
Eu astept sa-mi toarca gandul
Intr-un colt mai cald de creier.

Iar afara numai fumul
Subtiratec isi ia zborul;
Eu imi leg de dinsul dorul
Si-n vazduhuri ii dau drumul.

 Duiliu Zamfirescu (1888)


vineri, 28 octombrie 2016

Octombrie...



Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii. 
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii...

marți, 26 aprilie 2016

Dorinta

Departe-aş vrea de-aici să vii,
În alte lumi senine,
În dimineaţa de Florii
Să mă cunun cu tine.
Să ne-aşezăm în sat la noi,
S-avem în deal o casă,
Să fiu cel mai cuminte-n sat,
Şi tu, cea mai frumoasă.
Să vie şi mama la noi,
Că-i necăjită tare,
Să aibă tihn-un an ori doi,
Ori cât pământ mai are.
Acolo să trăim în munţi
De cât trai avem parte,
Sătenii seara să-i adun
Şi să le spun din carte:
Că sunt din neam împărătesc,
Din ţară-ndepărtată,
Că tot pământul rotogol
Era a lor odată...
Şi că azi oamenii-nvăţaţi
Aşteaptă să se nască
Un tânăr crai coborâtor
Din legea românească.
Copiii noştri să-i înveţi
Tu: Crezul... Născătoarea...
S-ajung să-i văd cântând pe toţi
În strană, sărbătoarea.
Atunce, împăcat cu rostul
Acestei lumi deşerte,
Să mor, să-mi zică satu-ntreg
Un: „Dumnezeu să-l ierte!”
Iar popii nostru-ntâmplător
Vreun oaspe-atunci să-i vie:
„Pe cine-ngropi, părinte, azi?”
„Pe-un om de omenie!...”
-----------------------------------------
Octavian Goga - Dorinta

 Mai multe texte despre noi puteti citi aici, aici  si aici

luni, 15 februarie 2016

Cantec dedragoste

Ai pescuit
soarele meu în zori
si i-ai scos
icrele rosii.
Ai pescuit
dealul meu
si i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cântecului ei
se coace pâinea privighetorii:
rumena roza.
Iar tu
cu-nnegurare asculti
glasul ei rourat
si cântecul meu.
Ferice de cel
care se multumeste
c-o pâine
muiata-n uleiul linistii!
 
                    *Grigore Vieru*

 Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici

luni, 25 ianuarie 2016

In loc de prefata

N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi,
Şi nu voi fi,
Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,
Nimic din ce vor crede poate
Cei câţiva cititori de carte –
Naivii care-mi vor citi
Volumele numai pe jumătate…
Volumele-mi de versuri, cumpărate
Împrumutate,
Sau furate!…
N-am fost aşa precum se spune
Şi nu sunt nici aşa cum sunt –
Nu sunt nici foc,
Nici ploaie
Şi nici vânt!…
Nu sunt nimic din ce-aş putea fi pe pământ…
Nu sunt decât un strop de vorbe bune,
Ce-aştept un cititor cinstit să mă răzbune
Şi să m-arate lumii cine sunt!…
N-am vrut să fiu volumul ideal
Cu sute de ediţii repetate –
Volumul voluptăţilor mărunte,
Cu titlul gras,
Multiplu
Şi greoi –
Un titlu cât o listă de bucate,
Iar filele cu text aproape goale,
Ca dictatorii, fără osanale,
Ca boul Apis, fără pată-n frunte,
Ca Grigorescu, fără “car cu boi”,
Sau ca Mihai Viteazul, fără cal!…
Sunt un volum ce n-are titlu încă,
Deşi există-n mine tipărit –
Volum unic, ce trebuie citit
Rând după rând
Şi tot aşa, la fel,
De la-nceput şi până la sfârşit –
Până se va-nţelege ce daltă de oţel
Va trebui să-mi sape titlu-n stâncă
Atunci când titlul meu va fi găsit!…
(Ion Minulescu)

 Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici

vineri, 22 ianuarie 2016

Hora Unirii

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi armonie!
Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire
Şi la moarte cu-nfrăţire!
Unde-i unul nu-i putere
La nevoi şi la durere
Unde-s doi puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!
Amândoi suntem de-o mamă
De-o faptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!
                        (Vasile Alecsandri)

 Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici

vineri, 25 septembrie 2015

Rapsodii de toamna

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!
II
Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului...

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.
III
Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură...

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro dragă!"
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.
IV
Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.
V
Dar deodată, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.
. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .
Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă...
                       (George Toparceanu)

Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici

marți, 22 septembrie 2015

Si totusi vine toamna


1. E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti, ca de la un complot
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuiaza-n zbor
Varatec ploua-n fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor

R: Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si tu o simti si o ingani
Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si, vai, suntem batrani

2. Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis
In clai de fan miroase-a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aguride pivincerul moare
Mai este pan' la nunta tïmp destul


Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 


Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici

marți, 24 februarie 2015

Fiicele Anului – Februarie

Fiicele Anului – Februarie


de Tiberiu Juganaru

Voi o stiti, dar vasazica
Eu sunt fiica cea mai mica
Dintre cate anul are.
Poti sa vezi in calendare
Ca ma schimb chiar fara frica
Si, mai rar, ma fac voinica.

Sunt ce-a mai ramas din arna
Care tot vrea sa mai cearna
Alb covor pe camp si creste
Cu privelisti de poveste.
Primavara ma indeamna
Ca sa facem schimb de haina.

Va amintesc cu bucurie
Ca va aduc maiestrie
Sunt trimisa chiar de Faur
Sa daruiesc maini de aur.
Fauriti cu maretie
Toata lumea sa va stie.

Eu va dau, cu simpatie,
Chef de viata, armonie
Dar si dragoste de carte
De care sa aveti parte.
Infinita bogatie
E in carti, oricine stie.

 Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici

miercuri, 14 ianuarie 2015

Ianuarie - in versuri

Ianuarie
de Duiliu Zamfirescu

Frigul, scriitor pe geamuri Cu zapezile se joaca Si le schimba-n promoroaca Atarnand ciucuri pe ramuri. Din fereastra-mi inghetata Stau uitandu-ma la cer: Norii, plumbuiti de ger, S-au strans pata langa pata. Trist si singur ca un greier Valul timpului rupandu-l, Eu astept sa-mi toarca gandul Intr-un colt mai cald de creier. Iar afara numai fumul Subtiratec isi ia zborul; Eu imi leg de dansul dorul Si-n vazduhuri ii dau drumul. (1888)

Ianuarie - poezie

Fiicele Anului - Ianuarie

de Tiberiu Juganaru

Eu sunt luna cea geroasa
Care ori te tine-n casa
Langa soba si placinte,
Ori, cum stii de mai-nainte,
Te invit cum se cuvine
Sa ne cunoastem mai bine.

Pune-ti haine cat mai groase
Si ghetute calduroase
Apoi mergi pe derdelus
Si asteapta nitelus
Sa mai iasa de prin case
Mogaldete curajoase.

Iti promit fara tagada
Ca va dau multa zapada
Si pe ramuri promoroaca
Sa va faca chef de joaca
Adunati-va gramada
Nimeni sa nu stea la coada.

Si daca mai ai rabdare
Am sa-ti dau putin soare
Asta, doar pe la amiaza
Ca nu vrei de Boboteaza
Sa-ti ofer spre delectare
O excursie la mare.

Poate vrei sa vin mai rar
Ca-s mai aspra decat par
Insa nu te-am intrebat
Daca-ai vrea sa fiu baiat.
Nu ma supar daca, chiar,
Tu doresti sa-mi spui Gerar.

marți, 18 martie 2014

Primavara culinara

Dintr-un rest de prăjituri,
Nelu face firmituri.
Mama-l vede şi-l întreabă:
- Iar nu eşti copil de treabă,
Nelule, şi-mi faci gunoi?...
Cum fu vorba între noi?
- Vorba noastră? Stai să-ţi spun
Ca să vezi cum o ţin minte:
Să mă fac tot mai cuminte
Şi mai harnic şi mai bun!
- Şi de ce îmi faci gunoi?
- Pentru vorba dintre noi:
Eu acum fac firmituri
Pentru puii rândunicii,
Ca să aibă şi ei, micii,
Azi, la masă, prăjituri!... 
(Elena Farago)
Mai multe prajituri delicioase gasiti si voi aici si aici.

marți, 9 aprilie 2013

La aniversare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

Cu dedicatie speciala pentru cea mai mica dintre ingerasele mele. 

marți, 15 ianuarie 2013

Glossă - Mihai Eminescu


Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
 
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Eminescu n-a existat...

Trebuiau să poarte un nume
                  Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani si plugari,
Carora le placea să spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fără sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

luni, 26 noiembrie 2012

La Drum - o poezie de sezon

LA DRUM

 by Mia Bara


Azi Mosul se pregateste
Pe la case o porneste.
Dar a observat deodata
Ca sania e stricata.

-Unde oare am gresit?
Zice Mosul necajit.
Cine o sa ma ajute?
Am de carat daruri multe.
Timpul este foarte scurt
Ce e oare de facut?

-Hei Mosule, ne-ai uitat?
Tot timpul te-am ajutat.
Suntem spiridusii tai
Si zburam ca niste zmei!

Pana tu, te pregatesti
Si renii bine-i hranesti,
Sania vom repara
Si indata vom zbura.

Un, doi, trei, am terminat!
Renii zborul si-au luat.
Mosul parca a-ntinerit
Zambetul i-a revenit.

-Sa va pregatiti copii
Ca venim cu jucarii.
Si cu multe bunatati
Ca de fiecare dati.

Dar va rog, sa nu uitati,
Fiti cuminti si ascultati!
Rugaciunea la culcare
Sa o spuneti, fiecare.

Fapte bune eu astept
Sunt un Mos corect si drept.
Daca nu va fi asa
Tare ma voi supara!

Poeyia o gasiti si aici.

luni, 5 martie 2012

Cea mai scumpa...

CEA MAI SCUMPĂ DE PE LUME
de Nichita Stănescu

Spune-mi care mamă-anume
Cea mai scumpă e pe lume?

Puii toţi au zis de pasări,
Zarzării au zis de zarzări,
Peştişorii, de peştoaică,
Ursuleţii, de ursoaică,
Şerpişorii, de şerpoaică,
Tigrişorii, de tigroaică.

Mânjii toţi au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toţi au zis de nucă,
Cucii toţi au zis de cucă,
Toţi pisoii, de pisică,
Iară eu, de-a mea mămică.

Orice mamă e anume,
Cea mai scumpă de pe lume!

luni, 23 ianuarie 2012

Diferite fete ale aceleeasi poezii

Cautand pe internet o poezie frumoasa am dat peste aceasta varianta a poeziei Copilul meu de Traian Dorz. Sincer m-am mirat sa o gasesc in varianta diferita de cea din volum. Daca era poezia unui poet strain, as fi zis ca varianta se datoreaza traducerii.
Asta e varianta gasita pe net:

Copilul meu cu suflet bun
Și-n ochi cu dulci lumine,
E Anul Nou!Să-ngenunchem
Și roagă-te cu mine:

-'Iisuse bun 'naintea Ta
Genunchii ni se-ndoaie
Și rugă caldă-Ți înălțăm
Cu-a inimii văpaie,

Îți mulțumim,Iisuse bun,
Că-n anul ce se duce
Tu lângă noi ai fost mereu
Cu glasul Tău Cel dulce.

Că brațul Tău ne-a ocrotit
În noaptea fără rază
Și-n clipe grele Tu ne-ai fost
Cea mai scumpă Rază

O,Te rugăm înfiorați,
De pacea Ta cea sfântă,
Așa cum stăm îngenuncheați
Isuse, ne binecuvântă!

Și-n anul în care-acum pășim
Iisuse ,Tu ne-nvață,
Ca voia-Ți sfântă s-o-mplinim
Urmând a Ta povață.

Varianta din volum o gasiti aici.
Lectura placuta sa aveti!

vineri, 6 ianuarie 2012

Botezul Domnului in versuri

Boboteaza
de Diaconescu Corneliu

În ajun de Bobotează
Unii dorm, alţii veghează
Universul jubilează
Cei ce dorm nu pot să vază

Apele sunt iar sfinţite
Sufletele primenite
Vin Lumina să o vadă
Să se ungă cu pomadă

A trecut şi ziua Sfântă
Şi misterul ne frămantă
Cum trecuţi de Boboteză
Unii dorm, alţii veghează!?


bobotează
(micropoem)
de Teodor Dume [Dumov ]

la bobotează -
în busuiocul din grindă
lacrima lui Crist.