Iubibili, dar foarte pedepsibili

Acest articol superb este scris de o scriitoare care îmi place enorm, Simona Catrina.

Poftiți de vă delectați:

Zilele astea, pe Facebook, în pieţe şi-n parcările cu plată e la modă să te iei violent de noua piesă a lui Dan Teodorescu (trupa Taxi), „Eşti iubibilă". Unii chiar se fac că nu pricep şi spun că nţţţţ.... ce tâmpenie, băi, frate, cuvântul iubibilă nici nu există-n dicţionar, mânca-ţ-aş!

Oameni care nici nu ştiu să caute-n DEX-ul online, nu mai zic de ăla tipărit, urlă acum pe uliţă că Taxi comite un act antigramatical şi de-aia o să ajungem noi mizeria Europei, vorba monsieur-ilor din Franţa, fiindcă nu ştim să ne exprimăm.
Într-o zi, mai demult, mă uitam cum un băiat de liceu, aflat - probabil printr-o eroare de GPS - la Biblioteca Universitară, căuta de zor cuvântul „sardonic" în dicţionarul tipărit - îl auzisem vorbind cu colegul lui despre asta, eram la doi metri de ei. Au căutat amândoi de le-au explodat ochii. Deveniseră foarte nervoşi, nu găseau litera S, fiindcă, din motive învăluite în mister, o căutau după litera T, acolo unde credeau ei că locuieşte ea.

Aş putea povesti faze de-astea pe tarlaua a pagini întregi, dar cum ăsta nu e ziarul mamei mele, revin la ideea iniţială. Acum, e vremea recoltei şi-a batjocoririi unor piese simpatice. Dan Teodorescu e un tip foarte isteţ, de felul lui. Ca să mă exprim mai concludent, de câte ori am discutat cu el, ­m-am simţit oleacă mai proastă, ceea ce spune destul.

N-am nimic împotriva celor care critică muzica lui Dan, aş vrea să fiu bine înţeleasă. Eu m-am luat des de Hruşcă, de exemplu, deşi îl cunosc personal, nu vă spun câte blesteme mi-am găsit la uşă, cu acea spectaculoasă ocazie. Cum să mă iau de artistul nostru naţional?! Ştiu şi eu ce e ironia, ce e satira, ce e gluma. Doar că unii sunt excesiv de porniţi şi serioşi, adică am văzut acea vehemenţă pe care n-o transpiră nimeni la hituri mediocre, dimpotrivă.  
Există însă şi cronici încruntate care-mi plac. Fiindcă sunt scrise bine, cu umor, cu argument care, chiar dacă sunt subiective, sunt mişto de tot. De exemplu, citez acum cu drag din jurnalistul Julius Constantinescu, bun prieten de altfel, care a scris pe site-ul lui, dailycotcodac.ro:

„Există oameni care reuşesc să producă note muzicale şi când vorbesc normal (de pildă, ardelenii, când încearcă să-ţi explice pe unde vine o stradă, sau pisi, când îşi ţuguie buzele: «iubiii, aşa-i ce bine-mi viiin?»). Dan Teodorescu face parte însă din acea categorie de oameni care nu reuşesc să scoată o notă muzicală nici măcar atunci când cântă - pe lângă el, chiar şi Florin Chilian, Ada Milea sau solistul de la Fără Zahăr par nişte canari minunaţi. (...) Cum reuşesc, totuşi, băieţii ăştia să compună piese atât de proaste? În primul rând, presupun că se scriu versurile. Ceva uşor, să poată fi memorate cu uşurinţă şi de corporatişti (nu, nu chiar atât de tâmpite ca versurile lui Ştefan Bănică Jr, dar pe-acolo), cu vagi urme de umor - hipsterii sunt topiţi după versurile cu vagi urme de umor. Muzica e mai puţin importantă, gâjâie maestrul ceva, cu aerul ăla al lui mucalit. Apoi - de fapt, asta e cel mai important - se cooptează nişte tipi cool, gen Andi Moisescu, Cabral, Smiley, Ianţu, Leonard Doroftei (deci, chiar era nevoie de versuri uşor de memorat), Răzvan Fodor sau băiatul ăla de la ProTV al cărui nume nu-l vom şti niciodată, să joace în videoclipul piesei. Reţeta e simplă: Cabral o să scrie pe blog, Moisescu o să dea un tweet, un tabloid va pomeni că Răduleasca şi Oţil apar în noul videoclip al trupei Taxi, şi uite-aşa ajunge piesa pe facebook, share-uită din cubicle în cubicle până ce ţie, om zdravăn la cap, începe să ţi se facă dor de-un Alifantis ca de mama".

O singură îngrijorare am: acum, şefii mei de la „Adevărul" or să mă mustre în şedinţă, or să spună că am citat pasaje întregi din Julius fiindcă mi-a fost lene să-mi scriu singură articolul.

Videoclipul celor de la Taxi, daca nu ați apucat încă să-l memorați, îl puteți vedea aici.