luni, 27 aprilie 2009

Lista de cumpărături

LISTA DE CUMPARATURI

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil şi l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.
Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa. Bacanul raspunse parca in sila:
Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Femeia a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale. Femeia, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga
mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia.
Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic.
Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:
"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

7 comentarii:

gabriela spunea...

o poveste foarte frumoasa ,de aici intelegem cat de puternica este rugaciunea si credinta in dumnezeu,felicitari pentru ea sunteti o familie minunata.

Cristina spunea...

Foarte frumos. Bacanul o fi inteles ceva?

loredana şi robert spunea...

Multumim mult, Gabriela.
nu stiu , cristina, ce a inteles bacanul. nu stiu nici daca e important ca el sa inteleaga ceva. uneori in viata trebuie sa fim constienti de faptul ca nu toata lumea se poate schimba. sau ca toata lumea va accepta ideile noastre. important este , stii tu, cine are urechi de auzit, sa auda.

Gabriella spunea...

Extraordinar! Foarte frumos!

Mariana spunea...

Loredana, am revenit cu blogul promis. http://psalmdedor.blogspot.com/ şi cu ceva surprize! Te aştept cu dor!

CORA spunea...

Ba eu cred ca bacanul ar fi trebuit sa inteleaga ceva, pentru ca daca din astfel de intamplari evidente nu reusim sa ne intoarcem la credinta, nu stiu ce anume ne-ar putea deschide ochii mintii!

Loredana spunea...

ai multa dreptate cora, si mie mi+ar placea ca toti oamenii sa inteleaga, numai ca nu totdeauna intelegem lucrurile care sunt asa de evidente. unii cred fara sa vada, altii au nevoie de pipaire, altii cu cat au mai multe dovezi cu atat cred mai putin ca yic ca prea multa justificare ascunde ceva necurat.