miercuri, 25 noiembrie 2009

Se mai termina un anotimp....

Toamna e pe sfarsite. A fost o toamna destul de placuta, foarte calduroasa in prima sa parte, dar si capricioasa acum la sfarsit. Se poate spune ca a fost o toamna frumoasa. si afara si inauntru.
Ne-a aratat chiar si primii fulgi de zapada, sa speram ca a fost o avanpremiera la ce va urma si nu aia sa fie ultimii. Vremea ultimilor ani a fost destul de capricioasa dar eu imi doresc o iarna cu multa zapada. sa ninga din belsug, sa iesim la sanius, sa facem oameni de zapada si sa ne bulgarim. Asa cum faceam cand eram copiii. Si nu doar cei care merg la munte sa aiba acest privilegiu ci imi doresc o iarna ca in vremea copilariei mele si aici in Cluj si in toate oraselel si satele tarii sa fie o iarna frumoasa si blanda, adica fara geruri cumplite dar cu multa zapada. sa fie zapada din belsug. Asta e dorinta mea pentru iarna asta.
Deja se simte in aer miros de iarna si de sarbatori. Abia astept sa vina!

miercuri, 9 septembrie 2009

Povestea creionului

…de Paulo Coelho

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

marți, 8 septembrie 2009

Haios

La banca se înfatiseaza un batrânel care cere sa i se acorde un credit destul de mare. Putin jenat angajatul bancii îl întreaba:
„Ce vârsta aveti?"
85 de ani,raspunde senin batrânelul.
Stiti,la aceasta vârsta aveti nevoie de cineva care sa garanteze ca veti achita împrumutul",îi explica functionarul.
„A, nici o problema, vin cu tata!"
Blocat, functionarul exclama: „Cu tata?Imposibil! Dar câti ani are?"
„110", replica batrânul.
Haideti,va rog,", insista el, „Stiti, avem nevoie de bani pentru nunta bunicului."
Din ce în ce mai uimit, angajatul bancii întreaba: „Dar câti ani are bunicul dumneavoastra?"
„140", veni raspunsul.
„140?", striga functionarul. „Si la vârsta asta mai vrea sa se însoare?"
La care batrânelul raspunse, facând cu ochiul: Ei, nu prea vrea el, dar îl împing parintii.

sâmbătă, 29 august 2009


Astazi doi prieteni dragi noua, Delia si Dan sarbatoresc 10 ani de la casatorie. Felicitari, dragilor!

In intreaga lume se obisnuieste sa se sarbatoreasca aniversarea casatoriei, in special daca membrii familiei traiesc in armonie si se iubesc. O cifra rotunda – este un eveniment important pentru un cuplu. Iar noi, prietenii si rudele, ne dorim ca in acele momente sa le daruim simbolul dragostei lor, care sa-i bucure si sa le aminteasca de aceste clipe unice din viata lor.
Numaratoarea incepe din ziua in care a avut loc casatoria. Aceasta zi mai este numita si aniversarea “verde”. Foarte simbolic ar fi sa daruiti un copac bonsai intr-un ghiveci - acesta, la fel ca si tanara familie va incepe sa se dezvolte si sa devina mai puternic.

1-ul an incepand din ziua casatoriei mai este numit si aniversarea de “tifon” sau “vata”, deoarece acestea se rup si se uzeaza repede. Sotii isi daruiesc unul altuia batiste din in. Iar invitatii aduc in dar articole din bumbac sau matase. Unii considera ca cel mai potrivit cadou la aceasta aniversare este – ceasul.
2 ani – casatoria de “hartie”. Se daruiesc carti, albume de fotografii, agende, bani… in general tot ce este facut de hartie, precum si mobila si cearsafuri albe.
3 ani – casatoria de “piele”. Pe parcursul a trei ani relatia devine la fel de trainica si puternica ca pielea. Daruiti orice lucru facut din piele: portofele, genti, curele…etc. La fel puteti darui si obiecte din cristal si sticla decorativa.
4 ani – casatoria de “lohn” se sarbatoreste la 4 ani din ziua in care a avut loc casatoria. Pana in acest moment relatia este deja bine sudata si treptat cei doi soti isi agonisesc toate cele necesare pentru gospodarie. Zestrea sotiei s-a “consumat” deja, de aceea cunostintele aduc in dar prosoape, asternuturi, haine si nu in ultimul rand lucruri necesare in gospodarie ca: electrocasnice, vesela, etc…
5 ani – casatoria de “lemn” – o data importanta pentru tinerii insuratei care au trait pana acum in buna intelegere. Copacul este simbolul puterii, care aduce cu el linistea si confortul vietii in familie. Este ideal cu aceasta ocazie sa oferiti obiecte de interior ca: sfesnice, sculpturi, mobila, scaune originale, si vesela din argint.
6 ani – Aceasta aniversare mai este numita si aniversarea de "scorus" care este considerata ocrotitoarea familiei, a dragostei si aduce un copil in famile.
7 ani – casatoria de “lana” se sarbatoreste la 7 ani din ziua casatoriei. Lana este un material suficient de rezistent si frumos, iar cu aceasta ocazie le puteti darui lucruri din lana, sculpturi, bijuterii, casete, vaze, cani, scrumiere, sfesnice si multe alte obiecte.
8 ani – casatoria de “arama”. Arama stralucitoare este simbolul reinnoirii relatiilor. Un cadou potrivit cu ocazia aniversarii a 8 ani de la casatorie ar fi obiecte din arama, bronz si ceramica precum si aparate electrocasnice.
9 ani – casatoria de “ceramica”. La fel cum obiectele din ceramica atrag privirile prin unicitatea, frumusetea si finetea lor la fel si familia cu fiecare an devine mai prietenoasa, mai unita.Daruiti: vesela, obiecte decorative din faianta, cristal si sticla. Foarte utile vor fi de asemenea si obiectele din piele, precum si accesoriile.
10 ani – de la casatorie, mai sunt numiti si “ani roz”. Sotul daruieste sotiei trandafiri roz – simbolul iubirii, iar cu aceasta ocazie se organizeaza o petrecere la care participa toti cei care au fost invitati si la nunta. Fiecare invitat aduce cu el un trandafir roz pe care il tine in mana in timp ce danseaza. Iar la sfarsit toti trandafirii adusi sunt oferiti sotilor.
15 ani – casatoria de ”cristal”, considerat simbolul puritatii si intelegerii in familie. In aceasta zi se daruiesc suveniruri din sticla si cristal sub orice forma.
20 ani – casatoria de “portelan” sarbatoreste o noua etapa in viata de familie… copiii sunt deja mari, iar sotii pot sa-si acorde din nou mai multa atentie unul altuia. In trecut era raspandita urmatoarea traditie: cu ocazia aniversarii de portelan, sotii isi aruncau toata vesela, iar invitatii aduceau in dar vesela noua.
O mare importanta acordati cifrelor rotunde!
25 ani – casatoria de “argint”. La aceasta aniversare sunt invitate toate rudele si prietenii. Sotii isi aduc in dar inele de argint, pe care le poarta alaturi de verighete. Aceasta este simbolul unei familii puternice, la fel de puternica ca si argintul… care a reusit sa treaca cu stoicism peste toate incercarile vietii. Inca din trecut se obisnuia sa se ofere sotilor cu ocazia acestei aniversari obiecte si bijuterii din argint.
30 ani – casatoria de “perle”. Se daruiesc perle naturale, care nu se pierd in negura timpului, la fel ca si relatia construita de-a lungul anilor intre soti. In aceasta zi stramosii nostri ofereau sotiilor un sirag de 30 de perle – echivalentul anilor traiti impreuna. Se spune ca perlele atrag banii. In de exemplu, femeile poarta siraguri de perle pentru a le proteja casnicia. Din toate timpurile si in majoritatea tarilor lumii oamenii credeau ca perlele prelungesc viata, alunga demonii, protejeaza sanatatea si ofera multa forta. Cu aceasta ocazie puteti darui orice bijuterie sau suvenir care este facut din perle.
35 ani – casatoria de “coral”. Coralul rosu este simbolul sanatatii si al unei casnicii fericite si de durata. Stramosii nostri considerau ca bijuteriile din coral favorizeaza nasterile. La aceasta aniversare oferiti bijuterii din coral, asternuturi si prosoape.
40 ani – casatoria de “rubin”. Rubinul este piatra iubirii si pasiunii, este considerat ocrotitorul dragostei si fericirii. La aceasta aniversare sotul ofera sotiei un inel cu rubin, sau pune un rubin in inelul de casatorie. Se obisnuieste sa se ofere bijuterii din rubine si granat, insa daca bugetul nu va permite sa faceti asemenea cadouri, puteti oferi sarbatoritilor obiecte de interior.
50 ani – casatoria de “aur”. Conform traditiei, copiii (ajunsi la maturitate) ofera parintilor verighete din aur, in locul celor vechi, iar verighetele vechi sunt transmise din generatie in generatie viitoarelor familii.
60 ani – casatoria de “briliant”. Relatia dintre cei doi este asemenea briliantului: stralucitoare si rezistenta. Nu este o tragedie daca nu va permite bugetul sa faceti asemenea cadouri – daruiti-le in schimb dragostea si atentia voastra.
70 ani – casatoria de “platina”. Fiti alaturi de iei in aceasta zi, oferiti-le acea caldura sufleteasca de care este capabila numai o famile unita. Fara doar si poate va fi cel mai frumos dar pe care-l puteti oferi.
100 ani – casatoria “rosie”. Cu parere de rau acest eveniment este din ce in ce mai rar. Denumirea i-a fost data recent de un cuplu din Armenia, el 126 ani, ea 116, care au trait impreuna un secol intreg.

miercuri, 19 august 2009

micul dejun şi desenele animate

Dacă rămâneţi în pană de idei pentru a avea o farfurie haioasă vă puteţi inspira de aici:

sâmbătă, 15 august 2009

Banc

Bulă se întâlneşte pe stradă cu un prieten care îl întreabă: -Bulă, am auzit că ţi-a murit soacra. Ce-a avut? -Ceva bijuterii, un televizor şi puţine economii... -Nu asta te-am întrebat. Ce i-a lipsit?
-Păi, maşina, o casă sau un apartament proprietate personală...
-Bulă, DE CE A MURIT?
-A fost la noi în vizită, eu i-am spus să meargă în pivniţă să aducă nişte cartofi, să facem pireu. A căzut pe scări şi şi-a rupt gâtul.
-Ce ghinion! Şi ce-aţi făcut?
-Macaroane cu brânză.

sâmbătă, 11 iulie 2009

puţin exagerat, dar foarte adevărat

Intr-o zi sotul vine de la servici si nu poate baga masina in garaj deoarece pe drumul spre garaj erau trantite bicicletele copiilor.
Da sa bage bicicletele in garaj si gaseste jeep-ul deschis si cainele plin de noroi intins pe bancheta.Intrigat intra in curte unde vede copii intr-o balta de noroi, piscina era si ea plina de noroi, copii se jucau cu furtunul.
Intra in bucatarie nu fara a observa ca geamul de la usa era plin cu palmute de ciocolata, clanta imbracata in felii de sunca si gaura cheii infundata cu un carnat. In bucatarie curgea apa, frigiderul era deschis si continutul lui varsat pe podea, farfurii si pahare murdare peste tot.
Pe masa o balta de suc. Pe jos nu se putea calca altfel decat pe mancarea catelului sau in continutul borcanelor de muraturi. Incepe sa isi caute sotia prin toata casa. Era un vacarm, televizorul si calculatorul cu jocuri erau date la maximum.Intra in baie unde prosoapele pluteau pe podea intr-o balta de apa murdara si sulurile de hartie igienica erau derulate pe pereti, tavan, prin cada si pe manerul de la usa . In sfarsit isi gaseste sotia in dormitor relaxata cu o masca pe fata, bigudiuri in par. Citea o carte si asculta muzica cu castile pe urechi.
O intreaba ce s-a intamplat. Ea ii raspunde. "Iti aduci aminte cand te intorceai acasa si ma intrebai ce am facut toata ziua? Ehh ... astazi nu am facut nimic....

mesaj pentru voi

inscripţie pe o uşă

CAND PLECI....

Sa te-nsoteasca PIAZA BUNA
Ca un inel sticlind in dreapta ta
Nu SOVAI,
Nu TE-NDOI,
Nu TE-NTRISTA.
Purcede drept si biruie-n furtuna.

CAND VII.....

Paseste slobod, RAZI si CANTA
NECAZUL TAU il uita intreg PE PRAG
Caci NEAMUL trebuie sa-ti FIE DRAG.
Si CASA TA sa-ti fie zilnic SFANTA.


sunt versuri de Tudor Arghezi, pe care le-am regasit recent, ca tot invat pentru titularizare.

banc

Se duce unu la preot şi îl întreabă: Părinte, e adevărat că în rai se joacă baschet? Nu ştiu dar mă interesez şi îţi spun peste 2-3 zile.
Vine omul peste două zile ca să se intereseze
Preotul îi zice: am o veste bună şi una rea.
Vestea bună este că se joacă.
Vestea proastă este că peste o săptămână ai meci.

vineri, 19 iunie 2009

"Hă, hă, hă... Google, nu profesori!"


"Hă, hă, hă... Google, nu profesori!"


"Despre Herodot orice elev poate afla de pe Google". Din păcate acelaşi Google a indexat şi enormitatea asta, debitată, pentru a nu spune "emanată", de Traian Băsescu. Aşadar, dragi profesori, asta e părerea pe care o are preşedintele României despre dumneavoastră. Că nu valoraţi mai mult decât Google, că, la o adică, puteţi fi înlocuiţi de celebrul motor de căutare şi, cât mai aveţi timp, ar fi bine să vă reprofilaţi în ospătari, chelneri, constructori, agricultori, de care ţara asta are mai mare nevoie acum.
Sistemul românesc de învăţământ e la pământ.
Viziunea lui Băsescu arată de unde vine problema. Cum să te aştepţi ca sistemul să fie reformat în mod real, să existe vreo preocupare în acest sens, în condiţiile în care însuşi şeful statului dă de înţeles că nu avem nevoie de profesori? Că Google poate face munca tuturor învăţătorilor şi profesorilor din România? Unde mai pui că Google nu iese în stradă şi nu cere majorări salariale de 10, 20 ori chiar 50%!
Uite-aşa, Băsescu a găsit soluţia pentru salariile profesorilor. În fond, e mai ieftin abonamentul la internet, decât susţinerea educaţiei. Deşi, mă întreb, oare cine o să-i mai înveţe pe elevi să utilizeze internetul? Cine o să-i mai înveţe să citească ce apare pe internet? Şi, mai ales, să înţeleagă ceea ce scrie acolo? Desigur, pentru cei de-o minte cu Băsescu, ăsta ar fi ultimul lucru de dorit. Ca oamenii să înţeleagă. Să priceapă ceea ce li se întâmplă.
Pentru Băsescu şi cei din tagma lui ar fi mult mai simplu ca totul să fie luat cum le-a fost servit. Cu copy-paste. Şi înghiţit apoi fără nicio problematizare. Domnule Băsescu, ştiţi ce se mai poate afla de pe Google? Că, în curând, vin alegerile. Şi că profesorii au drept de vot.
Dacă nu credeţi, daţi un search pe Google.

Articolul este preluat de pe Clujeanul.

Un banc bun şi de actualitate

Un puşti vine revoltat de la şcoală şi îi spune tatălui său că acolo îl pun să înveţe numai inutilităţi. Tatăl îl întreabă uimit: - Cum adică? - Păi la istorie ne pune să memorăm nişte ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cică sînt importanţi! - Altceva... - Păi la geografie tot aşa trebuie să reţinem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpaţii `Scurburii`, Strîmtoarea `Fosfor` şi Dardanele, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Dacă mă întrabă careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google şi aflu... simplu, nu?
- Da, fiule, da` să zicem că ieşi şi tu cu o fată, şi cum vă ţineţi voi aşa, de mînă, ea te întreabă ce înălţime are vîrful Chomolugma?
- Nu-i problemă! Merg repede la un Internet Cafe, că-i deschis non-stop, dau search pe Google, aflu şi mă întorc să-i spun...
- Da, da` pînă te întorci tu să-i spui că are 8848 m s-ar putea să o găseşti ocupată!
- Cu cine?
- Păi, tot cu un prost aşa ca tine, da` care are laptop

Un banc nou

Ştii care-i diferenţa între curaj şi tupeu?
Curajul înseamnă să te întorci acasă la miezul nopţii, să-ţi vezi nevasta aşteptându-te cu un măturoi în mână şi să o întrebi: - Încă mai faci curat, sau tocmai te pregăteai să decolezi?
Tupeul înseamnă să te întorci acasă la miezul nopţii, învăluit într-un nor de parfum, cu urme de ruj pe haine, să-ţi vezi nevasta aşteptându-te cu un maturoi în mână, şi să-i spui:
- Nu te enerva, tu urmezi.

luni, 15 iunie 2009

tărâm de vis

Directia 5 - Taram de vis
Artist: Directia 5

I:
Copaci din flori,
Petale pline de culori
Plutesc spre zori,
Ma simt de parca as fi un nor.

Refren:
Pe taram de vis ma asez
Ganduri fara rost traiesc
Roua din priviri as vrea
Sa o incerci dac-ai putea.

II:
A fost frumos,
A fost asa cum mi-am dorit
Plutesc spre zori
Ma imbat cu sursurul din nori.

Refren:..
Sa o incerci dac-ai putea...
Sa o incerci dac-aï putea...

I:..
Refren:..

vineri, 5 iunie 2009

Dacă

Dacă...
de Rudyard Kipling [Rudyard_Kipling ]

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

sâmbătă, 30 mai 2009

din nou mai... din nou TIFF

Cea de-a opta ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) are loc la Cluj în perioada 29 mai - 7 iunie. Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) este organizat de Asociaţia Pentru Promovarea Filmului Românesc. Este primul festival internaţional de film de lung-metraj din România.


Vineri seara, peste 1000 de cinefili clujeni şi nu numai, au luat cu asalt cinematograful Republica pentru a participa la gala de deschiderea Festivalului Internaţional de Film Transilvania 2009, unde au avut ocazia să vizioneze filmul „Aminitiri din Epoca de Aur”, regizat de Ioana Uricaru, Hanno Hofer, Răzvan Mărculescu, Contantin Popescu şi Cristian Mungiu. „Amintiri din Epoca de Aur” a fost proiectat în premieră absolută pe ecranele din România, în prezenţa regizorilor, actorilor şi echipei realizatoare.
La gala de deschidere a festivalului de la Cluj au participat Tudor Giurgiu, directorul festivalului, actoral Dorel Vişan, Ana Maria Marinca, Cristian Tudor Popescu, Emil Hurezeanu, Mihai Chirilov, directorul Artistic al festivalului, solistul trupei Vama, Tudor Chirilă, primarul Sorin Apostu, preşedintele Consiliului Judeţean, Alin Tişe, prefectul judeţului, Florin Stamatian, Gheorghe Funar şi Vasile Dâncu.

Anul acesta la Cluj se vor vedea 209 filme care vin din 39 ţări în nouă cinematografe.

premiu nou


Am primit de la Julia încă un premiu, la fel de frumos ca şi celălalt. Mulţumesc mult, draga mea!

sâmbătă, 23 mai 2009

premiu Bambi

Acest premiu l-am primit de la Julia , iar fetitei mele i-a placut tare mult. Multumesc mult Julia.





Il ofer si eu cu placere tuturor celor care poposesc aici pe la noi. Sa va bucurati de el si sa va insenineze ziua!

joi, 21 mai 2009

Puterea obişnuinţei


Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane.
Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce.
Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat.
Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

Suna cunoscut?

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati" Albert Einstein

Arca lui Noe

Multe lucruri esenţiale se pot învăţa de la Arca lui Noe.

1. Ai grijă să nu pierzi barca.

2. Aminteşte-ţi că toţi suntem în aceeaşi barcă.

3. Planifică pentru viitor. Nu plouase niciodată, dar Noe a construit o arcă.

4. Menţine-te în formă. Când o să ai 600 de ani, cineva s-ar putea să-ţi ceară să faci ceva cu adevărat măreţ.

5. Nu-i asculta pe critici; du până la capăt treaba care trebuie terminată.

6. Construieşte-ţi viitorul pe teren înalt.

7. Pentru siguranţă, călătoreşte însoţit de cineva.

8. Viteza nu e întotdeauna un avantaj. Şi melcii erau în arcă împreună cu leoparzii.

9. Nu uita, arca lui Noe a fost construită de amatori, Titanicul - de profesionişti.

10. Nu contează cât de mare e furtuna. Când eşti cu Dumnezeu, întotdeauna te aşteaptă un curcubeu la sfârşit!

duminică, 17 mai 2009

Un banc bun

Un tip se intoarce acasa dupa o seara lunga. Intra tiptil in casa, ca sa nu fie auzit, si se indreapta spre scara spre dormitor. Din nefericire greseste prima treapta, si, incercand sa se agate de balustrada, se rasuceste si cade in fund. Cele doua sticle de whiskey din buzunarele de la spate se fac tandari. Strangand puternic din dinti ca sa nu urle de durere, se ridica, isi da pantalonii jos si se uita in oglinda din hol. Fundul lui taiat in zeci de locuri sangera puternic. Cu greu reuseste sa gaseasca o cutie mare de plasturi, si, cu ajutorul oglinzii, incepe sa puna cate un plasture unde vede sangele curgand. Cu chiu cu vai reuseste apoi sa ajunga in pat..
Dimineata sotia se uita chioras la el si ii zice:
-Iar ai venit beat azi noapte....
-De ce spui asta?", intreba el cu o privire ingenua.
-Poate nu din cauza usii de la intrare lasata larg deschisa, Poate nu din cauza cioburilor de pe trepte, Poate nu din cauza darelor de sange de prin casa, Poate nu din cauza ochilor tai injectati. Dar cu siguranta din cauza plasturilor lipiti pe oglinda !"

sâmbătă, 16 mai 2009

Banc

Se trezeste Janos si-i spune nevestei:
- Am visat ceva frumos.
- Ce, mă Janos?
- Că am fost în Bucuresti!
- Si ce-i frumos în visul ăsta, mă?
- Nu m-au lăsat să intru decat cu pasaport!

miercuri, 13 mai 2009

risc

Risc de Rudyard Kipling

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi…
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori…
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş…
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic…

Perplexitate

Tu spui, liniştit: “adevăr”.
Ei se uită la tine şi tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educaţi
întreabă: “Cât costă?”
Tu le arăţi mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi şi le spui: “speranţă”.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: “Cât costă?”
Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.

Perplexitate - Octavian Paler

vineri, 8 mai 2009

Îndemn

Mama către Bulă:
Măi, Bulă, măi... mai pune şi tu mâna pe o carte...
şi mai fă şi tu nişte cornete, că uite, nu mai avem din ce să vindem seminţele-astea... (Banc)

Clujul din cuvinte


Antologia ilustrată „Clujul din cuvinte“ a fost lansato în data de 5 martie. Volumul este editat de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România cu prilejul Centenarului Societăţii Scriitorilor Români/Uniunii Scriitorilor din România, în cadrul proiectului Scriitorul în cetate, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. Acesta cuprinde 111 mărturii despre Clujul de ieri şi de astăzi, strânse în 432 de pagini.
Textele literare sunt scrise atât de scriitori născuţi la Cluj-Napoca, dar şi de autori care doar au vizitat oraşul şi au rămas cu amintiri frapante, pline de savoare. Lansarea are loc la sediul USR Cluj, de pe strada Universităţii, numărul 1, de la ora 12:00.
Reproduce imagini din arhiva Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” Cluj, din arhiva personală, dar şi din colecţiile autorilor incluşi în volum. Fotografiile Clujului de astăzi, văzut de sus, sunt opera tânărului artist-fotograf Ştefan Socaciu. Câteva imagini sunt preluate de pe internet (wikipedia; un excelent album Clujul vechi a postat clujeanul Pavlic).
este o carte foarte frumoasă care merită avută de orice4 clujean.

miercuri, 6 mai 2009

pentru ca visul să nu rămână doar un vis...

Visurile sunt realităţi asupra cărora n-am acţionat încă.
Înainte de a spera să atingi un obiectiv, trebuie mai întâi să AI unul.
Un vis scris alături de o dată devine un obiectiv. Un obiectiv fragmentat în sarcini posibile devine un plan. Un plan susţinut de acxţiune face în aşa fel încât visul să se împlinească.

luni, 27 aprilie 2009

Lista de cumpărături

LISTA DE CUMPARATURI

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil şi l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.
Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa. Bacanul raspunse parca in sila:
Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Femeia a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale. Femeia, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga
mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia.
Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic.
Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:
"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

vineri, 24 aprilie 2009

zodia Taur



A început zodia taurului şi pentru ca avem şi noi un pui de tăuriţă am căutat câteva caracteristici ale taurului.

Zodia Taur
21 aprilie - 21 mai


Caracteristica generala a zodiei Taur: semn negativ, feminin
Element definitoriu pentru zodia Taur: Pamânt
Calitate definitorie pentru zodia Taur: semn Fix (stabilitate)

Planetele si zodia Taur

* Planeta guvernatoare: Venus
* Planeta carierei profesionale: Uranus
* Planeta dragostei: Pluton
* Planeta câstigurilor financiare: Mercur
* Planeta sanatatii si a muncii: Venus
* Planeta casei si a familiei: Soarele
* Planeta spiritualitatii: Marte
* Planeta calatoriilor, a studiilor si a religiei: Saturn

Culorile zodiei Taur: galben, galben-portocaliu, nuante de huma
Pietre pretioase caracteristice pentru zodia Taur: coral, smarald
Metale caracteristice pentru zodia Taur: cupru
Ziua cea mai favorabila pentru zodia Taur: vineri

Principalele calitati ale zodiei Taur: loialitate, tenacitate, stabilitate, rabdare
Cea mai puternica dorinta a nativului din zodia Taur: bunastare materiala, confort
Defecte ale nativului din zodia Taur: încapatânare, tendinta de a deveni prea posesiv si materialist

Relatii între zodia Taur si alte zodii

* Compatibilitate generala foarte buna cu zodiile: Fecioara, Capricorn
* Compatibilitate generala redusa cu zodiile: Leu, Scorpion, Varsator
* Compatibilitate foarte buna pe plan profesional cu zodia: Varsator
* Compatibilitate foarte buna pe plan emotional cu zodia: Leu
* Compatibilitate foarte buna pe plan financiar cu zodia: Gemeni
* Compatibilitate foarte buna pentru casatorie si/sau parteneriate cu zodia: Scorpion
* Compatibilitate foarte buna pentru proiecte de creatie cu zodia: Fecioara
* Compatibilitate foarte buna pe plan spiritual cu zodiile: Berbec, Capricorn

Personalitatea zodiei Taur

Un Taur autentic gândeste si actioneaza conform realitatii. El îsi cunoaste limitele, iubeste ordinea, este obiectiv, nu amesteca obligatiile cu distractia, este rabdator, rezistent, practic, iubeste muzica si arta si mai ales placerea. Este adeptul naturaletei, al lipsei de complicatii. Este inimos, sociabil si are simtul umorului. Schimbarile nu-i stau în fire. Are nevoie de siguranta. Gândurile si sentimentele lui sunt ghidate de ideea de proprietate, chiar daca este vorba despre cea a partenerului. Daca Soarele este prost aspectat în horoscop, nativul Taur poate fi dominat de dorinta de comoditate si de placeri, dar si de încapatânare, gelozie.

Nativul din zodia Taur poate fi dur, unilateral si inflexibil, de neclintit din prejudecatile lui, imobil spiritual. Comportamentul Taurului depinde foarte mult de starea sa de spirit, fapt care nu face decât sa-l traga în jos. Stapânirea instinctelor poate deveni o problema. Perseverent si ferm, iubeste luxul si siguranta. Este un prieten credincios si un dusman neînduplecat.

Sanatate : În cazul nativului Taur, sunt sensibile gâtul, esofagul, partea superioara a aparatului respirator. Digestia poate fi proasta.

miercuri, 22 aprilie 2009

premiu nou



Primit de la julia careia ii multumesc tare mult.
Il ofer cu plecere night-shadow , Elenei , Anei si tuturor celor care poposesc aici.

...din nou visul...

Visele oamenilor sunt aripi cu care aceştia zboară spre cer. Yukio Mishima
Visele sunt ilustraţii din cartea pe care sufletul o scrie despre tine. Marsha Norman
Visul este mitul personal. Joseph Campbell
Visul nu cunoaşte jumătăţi de măsură. Dostoievski.
Visaţi visuri măreţe, căci numai visurile măreţe pot să facă sufletul oamenilor să vibreze. Marc Aureliu. Dacă creatorul nu le-a dat oamenilor aripi să poată zbura, le-a dat în schimb vise măreţe. Valeria Mahok. Daca iti arunci visele in spatiu, asemenea unui zmeu, niciodata nu vei sti ce iti vor aduce inapoi: o viata noua, un prieten nou, o dragoste noua, o tara noua. Anais Nin. Realitatea este falsa. Visele sunt reale. Tupac Shakur Viitorul apartine celor care cred in frumusetea viselor lor. Eleanor Roosevelt Toti cei care au realizat lucruri marete au fost mari visatori. Orison Swett Marden

joi, 16 aprilie 2009

Joia patimilor

Ştergarul

Costache Ioanid
(1912-1987)

La Cina cea de Paşte, în camera de sus,
Înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus.
Se revărsă din sfeşnic o galbenă lumină
pe pâinile calde, pe mielul fără vină…
Era plăcut prilejul şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, dar iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?… Nu şade bine. - Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân…
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu cel ce ţii punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns…
- Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
- Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială…
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-a-nfăşurat ştergarul, S-a aplecat uşor
Să-şi spele ucenicii, ca rob al tuturor!
De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum a câta oară? - Se-aşează iar Iisus
Prin Duhul Sfânt să-ntrebe pe cei ce-L înconjoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?…
Tu, soră Mărioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?…
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
Batiste-n care lacrimi în taină se preling,
Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
Sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
Sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
Sunt suferinzi ce-aşteaptă al Cerului semnal.
Se cere osteneală si jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
Cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
Cât cratiţa, toporul şi roata la fântână,
Ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
Să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
- Chiar eu?… Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Chiar eu?… Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân…
- Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
Iubirea fără margini trăindu-şi iarăşi taina,
Încet - a câta oară? – S-a ridicat Iisus
Şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar şi-a pus.
Aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Iisus din nou Se-njugă!
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă!
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Iisus vă spală astăzi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!…
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi pe cale, orice lucrare-i bună,
Dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!

marți, 7 aprilie 2009

Paştele pe înţelesul celor mici

Ieri fetiţa mea a venit de la grădiniţă şi mi-a vorbit despre răstignirea Domnului. Am fost foarte impresionată mai ales că ea e micuţă. Dar am văzut că e tare receptivă.
Aşa că m-am gândit de ce sa nu incepem incursiunea in spiritul sarbatorilor prin invăţarea unor mici poezii dedicate sarbatorii de Paşti. Cand este vorba de cei mici, acestia au capacitatea de a memora foarte multe poezii, este doar de datoria noastra sa îi invatam ce se cuvine.

La Paşti (George Topârceanu)

Astăzi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necajite si mânjite,
Zece oua inrosite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce va este, fratioare,
- Ce va doare?
Nu va ninge, nu va ploua,
Stati gatite-n haina noua,
Parca, Dumnezeu ma ierte,
N-ati fi oua...
- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Langa pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
- Pan'la urma tot nu scap!
- Ne gateste de parada.
- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sa fiu omleta!
- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru...
- Si eu unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi sa tac:
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!...


Paştele

S-aude-al clopotelor cant
Prin firea, care se renaste
Si falnic iese din mormant,
Cu biruinta Domnul Sfant,
Ai zi de Paste.

Si dupa slujba ies la rand
Batrani, cu spatele-aplecat,
Barbati cu chipul luminat,
Si-n urma ies copii cantand:
"Hristos a inviat!".

In jur pe margini, stau cei mari,
Privind la falnicii feciori,
Din mandrul sir al falnicei hori;
Si-n mijloc canta lautarii,
Din cobze si viori.

Sunt veseli toti si bucurosi,
Si toti cu suflet-naltat;
Oriunde se-ntalnesc in sat,
Isi zic cum zis-au mosi stramosi:
"Hristos a inviat!"

marți, 31 martie 2009

Reteta de post


Dovlecei cu masline

Ingrediente:
2 dovlecei, 1 catel usturoi, 1 ceapa, 100 g masline, 5 linguri ulei, 1 cana vin alb, 1 lingura faina, zeama de lamaie, busuioc, 1 legatura patrunjel, sare, piper.

Instructiuni:
1 ) Spalam dovleceii (in coaja) si dupa ce i-am sters de apa, ii taiem in felii de 1 cm grosime.
2 ) Peste rondelele de dovlecei punem putina zeama de lamaie, sare si piper si ii trecem prin faina.
3 ) Prajim rondele in ulei pe ambele parti si le asezam pe un platou.
4 ) Curatam si taiem marunt ceapa si usturoiul, pe care le calim si stingem cu bulion, vin si zeama de lamaie.
5 ) Adaugam putin piper si verdeata tocata marunt.
6 ) Taiem maslinele in felii si le punem peste dovleceii din platou, iar deasupra turnam sosul.
7 ) Tinem in frigider cel putin 15 min.

Ii servim reci.
Pofta buna!

31 martie - ziua lui Nichita Stanescu

Pe 31 martie 1933, adica acu 76 de ani, s-a nascut Nichita Stanescu, un poet de exceptie, care daca nu s-ar fi nascut ar fi trebuit inventat.

Testament


Ma cirpesc cu vorbe, cu substantive,
imi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.
Iti scriu cu trupul meu viata
si mersul stelelor ti-l scriu.
Vocala cea mai lunga este ata
in care mortu-l cos, de viu.
Caci trebuie sa dam si marturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
in dulce scriere tirzie
tinind alaturi morti si vii.
Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fara sa stim unde ne duce
in care dalbe viituri.
Incit nu stim cine traieste -
cuvintul poate, poate trupul.
Zapada alba Doamne, poate,
sau urma-n ea, pe care o lasa lupul...

vineri, 27 martie 2009

pledoarie pentru cartea celor mici


Ce frumos e sa fii copil! Mai ales atunci cand mama si tata au grija de tine si te rasfata cu ce vrei tu.
In plina perioada a obsesiei pentru cumparaturi, in ciuda obsesiei cu criza, ma pierd fericita, de cele mai multe ori cu fetita mea, si ea mare cunoscatoare, credeti-ma pe cuvant, printre rafturi si rafturi de jucari, papusi, jucarii de plus incredibil de frumoase si pufoase, papagali care vorbesc, caini si caluti care se misca daca ii mangai, elicoptere si avioane cu telecomanda, eroi din desenele animate in voga, puzzle-uri in modele diverse si nesfarsite, cuburi si lego-uri de toate formele si, nu in ultimul rand CARTI!
Da carti, poate nu v-ati fi gandit prea des la carti cand e vorba de un copil, dar daca il obisnuiesti de mic cu cartile ( chiar de foarte mic, ca si aici oferta e foarte bogata, de la carti din carpa la carti din material plastic)nu va fi tentat sa le rupa sau sa le distruga. Cunoasc multi parinti care nu ofera copiilor lor carti tocmai din acest motiv, distrugerea. si chiar e pacat sa fie privati de carti.
Fetita mea este unul dintre copii care renunta bucuros la un plus sau papusica sau orice altceva in favoarea unei carti. evident frumos colorata!
Multe carti pentru copii mici, mijlocii si mari de-a binelea exista in comert, carti frumoase, colorate, cu puzzle-uri incorporate si figurine din carton care rasar din carte atunci cand o deschizi, povesti fermecate in culori atragatoare si personaje nemuritoare care impodobesc coperti ispititoare. Carti frumoase , de buna calitate, scoase pe hartie buna si lucioasa, cu ilustratii dragalase si adecvate micilor cititori si preturi uneori pe masura entuziasmului de pana acum, alteori mai acceptabil, dupa noroc si disponibilitatea de a jongla printre librarii.
Dupa parerea mea cartea e un dar frumos pe care il putem face in fiecare zi, fara sa asteptam neaparat ocazii speciale, copiilor de langa noi, fie proprii sau nu.

luni, 23 martie 2009

premiu special


L-am primit de la Mariana, pe care o apreciez foarte mult pentru talentul sau. Deoacamdata ea a decis sa se retraga pentru o vreme, dar sigur nu va sta pentru mult timp departe de noi.
Sa te bucuri de familie si de nepotel, Mariana!

poezia este tot de la ea pentru noi toti.
O, câtă fericirie!!!

O, câtă fericire, Iisuse drag, îmi dai
În sfânta-ngenunchiere cu-ai Tăi sub cruce, jos!...
Abia-i zăresc prin lacrimi şi totu-mi pare rai
Şi-nfiorarea-i sfântă şi Ceru-i luminos!

O mână-ntind spre Tine şi-aş vrea să Te cuprind...
O alta-ntind spre fraţii ce-n dor ne-am regăsit…
Iar mâinele-Ţi Jertfirii spre noi cu dor se-ntind
Pecetluind iubirea-Ţi cu care ne-ai iubit!

În sfânta-mbrăţişare mi-e inima de jar...
Mi se topeşte psalmul ce-aş vrea să Ţi-l rostesc...
În valuri fericirea mă copleşeşte iar...
Şi-i totul o fereastră spre raiul Tău ceresc.

E-atâta fericire uniţi sub crucea Ta!
Nu-i loc de-nstrăinare, ci doar de înfrăţiri...
Nicicând fiinţa-mi nouă nu va putea uita
Că-n jertfa-Ţi de iubire aflăm sfinte iubiri.

Aş vrea, iubit Iisuse, aşa de mult aş vrea,
Să stau îngenunchiată lângă-aste-ngenunchieri!
Să nu mă mai despartă nimic şi nimenea
De sfintele fiinţe şi sfinte mângâieri.

Nimic să mă despartă de Tine şi de-ai Tăi,
Oricât ar fi de cruntă lovirea şi durerea!
Voi presăra cu lacrimi şi crini a noastre căi,
Dorind ca-n Veşnicie să-Ţi preamărim Iubirea!

Dorind tot împreună să-Ţi facem psalmi de dor
Transfiguraţi pe veci de marea-Ţi strălucire...
Şi tot îngenunchiaţi să îţi cântăm în cor,
Primind îmbrăţişarea de Tată... şi de Mire!
Amin!

Ofer si eu acest frumos premiu mai departe Ingerului cazut, Danelutzei si tuturor celor care ne citesc.

sâmbătă, 14 martie 2009

Pentru un soţ iubitor

Şi adorabil...
aşa cum a fost numit de fetiţa noastră...

MULŢUMESC, SOŢUL MEU!

Ţie, suflet mult prea drag,
care îmi ştii toate furtunile,
toţi norii grei de întristări...

Ţie care îmi ţii inima de mână
prin unda timpului,
ţie care, de atâtea ori,
mi-ai arătat o iubire unică
şi statornică...

Ţie care îmi încălzeşti sufletul
fâcând să înflorească
şi cei mai timizi muguri...

Ţie care îmi oferi braţ putenic
atunci când merg clătindu-mă,
când mi-e teamă de necunoscut,
sau când cei ce mă iubeau
calcă pe sufletu-mi zdrobit...

Ţie care îţi uneşti rugăciunea
cu murmurele mele
prea înlăcrimate uneori...

Ţie cel ce îmi săruţi cu sufletul
ochii senini sau trişti,
dornici de înălţimi de Tabor,
dornici de iubirea
cea mai frumoasă...

Ţie îţi spun acum,
în adieri de primăvară,
cât de mult te iubesc!

Ţie, cel ce îmi eşti soţ,
şi prieten, şi frate,
şi înger şi luceafăr!

ŢIE ÎŢI MULŢUMESC!
Poezia aparţine Marianei, dar mi-a îngădiut să o public pe blog.

Reţetă de post

Cartofi la cuptor

-cartofi
-ceapa
-orez
-condimente
-putin ulei de masline
-bulion
-verdeata
-2-3 catei de usturoi

Cartofi se taie ca si la mancarea de cartofi,ceapa se taie solzisori,se aseaza intr-o tava mai inalta si ceapa, si cartofii si orezul, se pune putin ulei deasupra si condimente dupa gustul fiecaruia, se umple tava cu apa cat sa acopere cartofii si se dau la cuptor.Cand sunt toate fierte bine, se pune bulionul, se mai lasa aproximativ 5 min.si se opreste focul.Deasupra se presara verdeata si usturoiul taiat marunt.

Spor la gatit si pofta buna !!!

duminică, 8 martie 2009

Dar pentru voi


De 8 matie un buchet de flori din partea noastra pentru doamne, domnisoare si toate mamele din lume.

vineri, 6 martie 2009

paler, noua mea pasiune

Octavian Paler - Avem timp


Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

joi, 5 martie 2009

Despre mama...

1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA
“Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat!”

2. Mama m-a invatat ce este RELIGIA
“Roaga-te sa iasa pata aia din covor!”

3. Mama m-a invatat ce este LOGICA
“Pentru ca asa am zis eu, de-aia!”

4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA
“Daca vei cadea pe huta si iti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras!”

5. Mama m-a invatat ce este IRONIA
“Plangi in continuare.. si o sa-ti dau eu motive pentru care sa plangi!”

6. Mama m-a invatat ce este CONTORSIONISMUL
“Uita-te la murdaria de pe ceafa ta!”

7. Mama m-a invatat ce este VREMEA
“Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea!”

8. Mama m-a invatat ce este IPOCRIZIA
“Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!”

9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII
“Eu te-am facut, eu te omor!”

10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI
“Nu te mai comporta ca taica-tau!”

11. Mama m-a invatat ce este INVIDIA
“In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu!”

12. Mama m-a invatat ce este ASTEPTAREA
“Asteapta numai pana ajungem acasa!”

13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI
“O sa ti-o primesti cand ajungem acasa!”

14. Mama m-a invatat ce este UMORUL
“Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi
plangand la mine!”

15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT
“Daca nu mananci legume, n-o sa mai cresti niciodata!”

16. Mama m-a invatat ce este GENETICA
“Esti exact ca taica-tau!”

17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC
“Inchide usa dupa tine. Ti se pare ca te-ai nascut intr-un cort?”

18. Mama m-a invatat ce este INTELEPCIUNEA
“Cand o sa fii de varsta mea, o sa intelegi!”

19. Mama m-a invatat ce este JUSTITIA
“Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine!”

duminică, 1 martie 2009

Un mărţişor pentru voi...


alături de multe urări calde.
Să aveţi o primăvară frumoasă, cu mult soare în casă şi în inimă, cu multă fericire.
Iar de la cei dragi vouă să primiţi mărţişoare adevărate şi mulţi ghiocei...

joi, 26 februarie 2009

Aniversare


Numai mâine nu-i poimâine...
Pentru ca atunci, adică pe 28 februarie împlineşte ultima mea finuţă 1 anişor.
La mulţi ani, Bogdana Anastasia!
Aşa că tortuleţ, lumânărele, cadouţe şi bineînţeles vestitul tăiat de moţ.
Deşi mai am alte doua finuţe de botez în afară de ea, Miruna şi Cristina, şi prin urmare experienţă în aceste plăcute îndeletniciri, deşi sunt la rândul meu mamă de moţată şi aşadar trecută prin astea de o parte şi de alta a baricadei, tot timpul mai aud de câte un obicei care mă uimeşte. Aşa că m-am gândit să caut şi să adun aici mai multe obiceiuri mai mult sau mai puţin „păgâne” care se practică la un asemenea eveniment.

In religia ortodoxa, actiunea de taiere a motului are loc atunci cand copilul a implinit 1 an si consta in taierea unei suvite de par (mot) de pe capul copilului.
Motul se poate taia pana la 3 ani in cazul in care se doreste amanarea evenimentului si se face de catre nas, fiind insotit si de alte obiceiuri, care nu au nici o legătură cu ortodoxia.
Printre ele se numara si asezarea pe o tavita a mai multor lucruri (foarfeca, bani, oglinda, creion, carte, parfum etc) de pe tava copilasul alegand trei obiecte.
Se spune ca obiectele alese spun care vor fi inclinatiile copilului cand va fi mare sau meseria pe care acesta o va alege in viitor.
De exemplu, daca alege foarfeca, ar putea fi croitor sau creator de moda. Alegerea banilor il pot trasnforma intr-un afacerist de succes, oglinda indica, mai ales in cazul fetelor, cochetarie si ingrijire excesiva.
Alegerea cartii da sperante parintilor asupra faptului ca micutul lor va alege o cariera stiintifica, ce presupune cunoastere si intelepciune.
Creionul poate dezvalui un scriitor valoros sau un critic de arta, iar parfumul duce cu gandul la podiumurile prezentarilor de moda.
Corect ar fi sa nu trişezi şi sa aşezi pe tavă numai lucruri de valoare. Se aşează şi un drob de sare care semnifică sărăcia şi un pahar cu vin pe care dacă îl alege cică va fi betiv sau poate va lucra în domeniu, cine poate şti. Se pot da multe interpretări în funcţie de ce ne convine.
Desi este foarte apreciat de multi parinti, totusi acest obicei este dezaprobat de biserica, deoarece tinde sa accentueze idea de predestinare, idee respinsă cu vehemenţă de unii dintre crestini.
Cautand in scrierile crestin ortodoxe, am remarcat urmatoarea opinie: "Aici trebuie spus ca invatatura Bisericii Ortodoxe respinge predestinarea si nu considera ca omului ii este hotarata soarta inca de la venirea sa pe lume.
De aceea, orice ritual de tipul taierii motului, al ruperii turtei dulci sau al alegerii obiectelor este, in realitate, contrar invataturii crestine si poate fi profund daunator, atata timp cat il pune pe copil sub semnul superstitiei, in opozitie flagranta cu cel al Crucii"
Dreapta randuiala

Aici trebuie spus ca invatatura Bisericii Ortodoxe respinge predestinarea si nu considera ca omului ii este hotarata soarta inca de la venirea sa pe lume. De aceea, orice ritual de tipul taierii motului, al ruperii turtei dulci sau al alegerii obiectelor este, in realitate, contrar invataturii crestine si poate fi profund daunator, atata timp cat il pune pe copil sub semnul superstitiei, in opozitie flagranta cu cel al Crucii. De vreme ce Sfanta noastra Biserica invata ca omul isi construieste viata si mantuirea clipa de clipa, in conlucrare cu harul lui Dumnezeu, practicile care sa-i aduca copilului noroc, bogatie sau invatatura sunt pagane. Faptul ca ele vin din traditia populara nu le da nici un fel de legitimitate in cadrul Ortodoxiei, chiar daca sunt imbracate in parfum arhaic si considerate semne ale apartenentei la neam, de exemplu.
Din pacate, multe datini populare de sorginte pagana au poluat Ortodoxia romaneasca intr-atat incat au ajuns sa concureze, sa se impleteasca si chiar sa invinga slujbele bisericesti. Vazandu-le atat de puternice, Biserica a incercat sa le increstineze, dar multe si-au pastrat caracterul profund pagan, plasandu-l pe om mai aproape de superstitie decat de Dumnezeu. De aceea, ar fi ideal sa le pastram numai ca pe simple traditii, golite de sensurile pagane, si sa nu le aducem in vietile noastre ca litera de lege, pentru ca nu reprezinta Legea lui Dumnezeu.
Iar din folclorul nostru şi din nenumăratele noastre obiceiuri strămoşeşti am selectat:
Taierea motului
Obicei respectat din mosi stramosi, taierea motului se practica pe toate meleagurile tarii noastre, diferentele de la zona la zona fiind foarte mici.
Se practica la un an de la nasterea copilului in mod obisnuit, dar si la trei ani sau chiar la cinci, obligatoriu insa in an cu numar fara sot.
Motul se taie baietilor, iar la fete rareori, cum doresc parintii deoarece asta implica cel putin o masa de pranz, dupa cat de instarita este familia. In unele zone ale tarii deasupra capului fetitelor se rupe turta.
Se obisnuieste insa sa se dea o petrecere la care sunt invitati pe langa nasii copilului si rude si vecinii sau cei apropiati, intocmai ca la botez cu bucate alese cum sunt supa, fruptura, cozonacul.
In unele locuri se mai practica taiatul motului acasa la nas, caruia i se aduce asa-numitul „plocon”, un dar constand dintr-un vitel, o oaie sau pasari.
Nasul trebuie sa dea copilului cadou ori un animal ori bani sau ambele.
Copilul, imbracat in haine primite cadou de la nas, este pus pe o perna care se daruieste mai apoi de mama nasei ori pe o galeata cu apa pe care se pun trei colaci mari.
Ca sa nu se imbolnaveasca se zice ca cel mic trebuie legat la ochi ca sa nu vada cand i se taie motul.
De funda cu care este legat la ochi se prinde la capat un banut pentru noroc.
Se zice ca pana la taiatul motului nu se ia deloc din parul copilului care in acea zi este impletit cu funda albastra la baiat si rosie la fata.
Cu o foarfeca sau un briceag nasul taie motul si intreaba: „De ce ti-e motul, finule?” la care cei de fata raspund: „De noroc si sanatate si de o oaie cu lapte”.
Motul taiat se pastreaza ca amintire laolalta cu lumanarea de la botez si se arata copilului cand acesta implineste sapte ani dupa care se ingroapa la radacina unui pom fructifer. Unii parinti prefera sa pastreze motul taiat in forma de cruce pe un banut cu o picatura de ceara.
Sau se mai obisnuieste ca motul sa fie ingropat in ziua taierii motului intr-un lan de grau, ca parul celui mic sa fie bogat.
Un alt obicei la taierea motului este sa se puna diferite obiecte pe o tava in fata copilului, cum ar fi: carte, creion, paine, carbune, cosmetice, lana si pamant si este lasat sa aleaga de trei ori cate un obiect. Ce va alege arata la ce va avea noroc in viata.
Indiferent de zona si de varietatea obiceiurilor, esenta e aceeasi. Tăierea motului este un prilej de bucurie si veselie pentru familia celui mic, pentru parintii spirituali ai copilului adica nasii si pentru toti cei apropiati acestora.

luni, 23 februarie 2009

perspective...


Ce-o fi văzut la el...? la ea?
De câte ori nu am auzit aceste cuvinte, cuvinte ce arată neputinţa noastră de a pricepe ce anume leagă doi oameni într-o relaţie de orice fel. De prietenie, de afecri, dar cu atât mai mult ne intrigă când e vorba de o relaţie de iubire.
Am văzut nu de puţine ori doi tineri, un el si o ea, atât de frumoşi, de perfecţi, având tot ceea ce material şi uneori şi spiritual îşi putea dori cineva, care formau un cuplu minunat, de era o incântare să îi priveşti. Şi apoi nimeni nu ştie şi nu înţelege de ce, dar ei se despart...
Alteori am vazut cupluri formate din două firi atât de diferite, cărora nimeni nu le dădea nici măcar două săptămâni de convieţuire, şi care totuşi reuşesc să uimească o lume întreagă de sceptici, trăind fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Adevărul este că sunt atâtea relaţii câţi oameni sunt. Fiecare e unică, irepetabilă, de fiecare dată formată şi condusă de alte reguli.
Din exterior vedem cu ochii, şi uneori şi cu mintea. Dar oricâtă incredere am avea în acurateţea privirii, ea ne poate înşela.
Privirea vede doar ce i se ingăduie să vadă.
Ea nu ştie dacă în interior, în spatele cortinei ( am folosit intenţionat acest cuvânt, deoarece unii pun foarte mult preţ pe imaginea socială, unde se comportă ca pe o scenă, decât pe calitatea cuplului) cei doi parteneri se dispreţuiesc, se critică sau se susţin. Dacă se ascultă unul pe celălalt sau se întrerup jignindu-se.
„Nu vezi bine decât cu inima; esenţialul e invizibil pentru ochi” spunea Antoine de Saint-Exupery. De aceea unuii dăinuiesc şi alţii nu, pentru că inima lor le vorbeşte în moduri diferite.
Din păcate nu există o reţetă de urmat, un tipar imbatabil pentru fericire. Sau poate că reţeta e să ne ascultăm cu foarte mare atenţie inima.
Ce a văzut la el...? ...la ea? Ceea ce inima lui/a ei i-a dezvăluit minţii si privirii....
Pentru cei care incă intreabă, evident că totul e învăluit....

Cu mult drag, Loredana.

miercuri, 18 februarie 2009

Visând....

Vorba dulce mult aduce…
Aşa spune un vechi proverb românesc. La fel cum vorbele rele ne dor şi ne rănesc. De multe ori absolut gratuit , doar aşa ca să se simtă bine cel ce spune. Iar uneori se ascuns în spatele unei minciuni bine ticluite, sub paravanul unei aşa-zise sincerităţi. Numai că aceşti foarte sinceri prieteni care sunt întotdeauna cu lupa în mână când e vorba de descoperirea păcatelor, nu sunt la fel de vigilenţi şi în a-ţi vedea meritele, iar despre păcatele lor nici poveste. Sunt sinceri doar cum şi când vor ei.
Puterea cuvântului, a vorbei, e uneori magică, alteori devastatoare. „O vorbă rea raneste mai mult decât o sabie ascuţită” spune o altă sintagmă din înţelepciunea populară. Ea poate fi pentru un suflet o briză primăvăratecă sau un uragan. Cuvântul creează sau distruge (vieţi, prietenii, vise), apropie sau dezbină, ne bucură sau ne întristează. De fapt toată viaţa (majorităţii dintre noi) stă sub auspiciile cuvântului.
Prin cuvânt comunicăm cu cei de lângă noi.
„Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sclipitoare, ca nişte dălţi ce despart,
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt...” (N. Stănescu)
Prin urmare cuvântul are puterea de a despărţi, drumul de împlinirea sa, scopul de finalitate, lucrurile total opuse dar şi pe cele asemănătoare sau identice.
Suntem atât de obişnuiţi să “spunem cuvinte” încât am uitat ce înseamnă comunicare, că ea este mai mult decăt o simplă înşiruire de cuvinte sau idei, mai mult decât o impunere a convingerilor noastre, mai mult decât o abordare agresivă a discuţiei pornită de la un subiect privit dintr-o perspectivă subiectivă.
“Este mult mai plăcut să-ţi petreci timpul cu cineva care îţi spune lucruri plăcute decât cu o persoană care încearcă să te transforme într-un "om mai bun". Este o artă să faci complimente. Ele nu funcţionează decât dacă le foloseşti cu sinceritate. Nu este nevoie să fii linguşitor sau prea dulceag. Găseşte, în schimb, ceva cu adevărat plăcut de spus despre omul cu care interacţionezi. Acest minim efort de a afla şi evidenţia o calitate este deseori cheia ce descuie uşa către colţurile tainice ale inimii oamenilor” spunea Lillian TOO în “Cartea de aur”.
Într-adevăr, deşi vorbim cu toţii din copilărie, comunicarea este o artă pe care doar unii dintre noi o stăpânesc. Prea puţini doresc cu adevărat să comunice cu celălalt, să îi transmită ceva care să îi schimbe punctual de vedere asupra unui anumit subiect, prea puţini crează prin cuvânt o relaţie de deschidere, de încredere şi de receptivitate.
Folosim cuvinte de când ne amintim, dar uneori uitam ca ne lăsăm folositi de cuvinte.
Cred că nu trebuie nici o clipă să uităm că rostul cuvintelor, fie ele dăruite sau primite, este acela de a ne îmbogăţi viaţa, de a ne o face mai frumoasă şi mai bună, nu de o urâţi şi a o sărăci.
Iar eu, ca o visătoare incurabilă ce mă aflu, visez la un moment în care cuvintele dintre toţi se vor transforma în comunicare, iar comunicarea în comuniune.
Da, visez la o comuniune între toţi cei care vorbesc nu cu gura şi cu mintea ci, cu inima…

Cu mult drag, Loredana.

vineri, 13 februarie 2009

Şi touşi....


pentru cei veşnic îndrăgostiţi, de oameni, de iubire, de viaţa în sine... pentru cei care acordă o şansă iubirii, şi două şi o sută nouă... pentru toţi cei care au iubit mistuitor măcar o dată în viaţă... un poem emoţionat al Leonidei Lari...

Nu trebuie să-mi fie dor de dânsul,
Nu trebuie, şi totuşi îmi e dor,
Oare de ce în trupu-acesta, stisul,
Mi-e dat un suflet ce-i nemuritor?

Nu trebuie să-l întâlnesc în toamne,
Nu trebuie, şi totuşi, l-întâlnesc,
Oare de ce pentru-acest suflet, Doamne,
Mi-e dat un trup atât de pământesc?

Oare de ce în zilele cu soare
Şi-n nopţile senine, fără nor,
Mă-nceracă o cumplită întristare
Că nu pot stăpâni-acest tainic dor.

Şi vreau să se dezlănţuie-o furtună
Care de nici un om n-ar ţine cont,
Să depăşescă starea mea nebună
Cu-n fulger despicat pe orizont.

Dar plouă lin sau ninge lin şi plânsul
Naturii mă subjugă-ncetişor,
Nu trebuie să-mi fie dor de dânsul
Nu trebuie, şi totuşi îmi e dor...

vineri, 6 februarie 2009

Povestea unui Îngeraş (parţială)

Acu puţină vreme,Mariana şi Sorin, doi oameni foarte talentaţi şi cu multă iniţiativă au propus sa scriem împreună o poveste. o poveste pe temă dată. Ceea ce a ieşit, deocamdată parţial, în formă provizorie, puteţi vedea mai jos. sunt sigură că în zilele următoare povestea va continua cel puţin la fel de interesant ca şi pana acum. O putem scrie împreună pe blogul lor, unde ei vă aşteaptă cu multă dragoste şi căldură sufletească. Şi cu multă poezie...

Povestea unui îngeraş ( parţială)

( Am adunat aici toate fragmentele scrise de voi timp de o săptămână, pentru a face povestea unitară. Vă mulţumim din suflet! E atât de frumoasă până acum! Trebuie să o continuăm! ...)


( Mariana) ...În albastrul sidefiu al cerului, lumina desena cel mai frumos curcubeu.

La capătul lui, o făptură gingaşă, cu un crin alb în mâna dreaptă, scruta orizonturile cu ochişorii lui veseli. Privi apoi spre celălat capăt al curcubeului şi tresări...
( Sorin Micutiu ) ....era la primul său răsărit de soare.

( Mirela ) Ii era teama ca de s-ar stinge stelutele, noaptea ar fi fost alungata din ceruri...dar zambi si din zambetul lui rasarea, in culori si mai vii curcubeul!

( Mariana) - O, Doamne, cât e de frumos pe pământ! Oare oamenii văd aceste frumuseţi? se întreba îngeraşul. Mai privi o dată răsăritul, îşi strânse aripioarele şi făcu din curcubeu un leagăn, apoi începu să cânte ...
( Mirela ) Din cântecul lui se făcu pe dată lumină iar roua începu să picure, cu bucurie pe chipul florilor.
Colo, un greieruş adormi la umbra unei frunze abia răsărită...îi era somn de-atâta cântare în noapte, o buburuza îşi deschise, harnică, aripioarele şi îşi scaldă antenuţele într-un picur de rouă. Lumea gâzelor începu să se trezească la viaţă. Un fluture cu aripi diafane îşi scria,timid, în rotocoale abia simţite zborul către o fereastră, mică, mică, albă. Dincolo, prin sticla cristalină se zărea chipul cuminte, al copilaşului.

(Sorin Micutiu )....toate aceste îl făcură să cânte din nou:
Cu-atâta mare bucurie
vin astăzi înaintea ta, Iisus,
cântând nesfârşita-Ţi bogăţie
ce-n faţa ochilor, Tu, mi-ai adus.

Doamne, nu ştiu dacă e măsură
pentru aceste îmbelşugări de har
care, iată, inima-mi umplură
de dă afară peste stăvilar....
( Loredana) Când isprăvi cântecul privi mai bine spre pamânt. Coborâ încetişor pe curcubeu ca pe un topogan şi se uită cu atenţie spre noi oriyonturi. acolo la margine a curcubeului era o lume noua. o lume atat de diferita de tot ce cunoscuse el.
( Mariana ) Alunecarea înceată pe toboganul de culoare îl apropia tot mai mult de lumea pe care o văzuse doar de acolo, din înălţimi...
Gândul că va fi printre flori şi fluturi, printre stropii de rouă, printre copilaşii zburdalnici, îl făcu să bată din aripoare de bucurie.
Îşi îndreptă privirea din nou spre chipul cuminte al copilaşului...Ah! abia aştepta să...
( Sorin Micutiu)...auda sunetul pasilor lui pe calea catre cer, cand deodata auzi glasul soptit al mamei copilasului:
"O, Domnul meu Bun, Te rog rămâi todeauna cu pruncul meu şi călăuzeşte-i mereu paşii şi viaţa numai pe calea Ta. El este mic şi în calea vieţii lui vor fi atâtea piedici şi sipite. Fă-l să-ţi audă glasul şi să-ţi vadă pururi faţa ta plăcută, pentru ca lumea şi amăgirea ei să nu-i fure cununa credincioşiei niciodată, niciodată, Doamne...Trimite îngerul păzitor să-i stea alături..." ....
( Loredana si Robert) Atunci îngeraşul privi cu mare atenţie chipul senin al copilului, ochii lui mari, albaştri, privirea lui veselă şi jucăuşă. Privi şi spre chipul îngrijorat al mamei, spre privirea ei ce implora speranţa şi înţelese. Da, înţelese cu adevarat. Curcubeul nu răsărise acolo întâmplător. Acu înţelesese de ce era acolo chiar fără să fie o dimineaţă ploioasă. Domnul cel veşnic şi bun îl pusese acolo să îl aducă pe el pe pământ. Sa vadă acest mic copilaş şi pe mama lui care cerea ocrotirea divină.
Şi atunci înţelese profund, nu doar scopul zburdălniciei lui de dimineaţă ci mult mai mult. Îşi înţelese menirea sa pe lume:
Nu era un simplu ingeras.
Era un înger păzitor.
( Sorin Micutiu) Se uită atent prin casă... Înăuntru se vedeau semnele sărăciei: o măsuţă, două scaune, un pat vechi cu saltea de paie, o fereastră mică prin care soarele se străduia să aducă lumină, o sobă mai mult rece decât caldă...lângă care, înfăşurat într-o plăpumioară veche, dormea liniştit puiul de om. Era atât de fermecător! Pleoapele somnoroase acopereau ochii de cer... Avea părul bogat în bucle precum spicul de grâu...era atât de frumos, încât îngeraşul se uită după aripi crezând că are în faţă tot un îngeraş ca şi el...
Nu departe, doar la vreo trei patru case mai încolo, era biserica. Clopotul ei răzbătea prin mica fereastră până la urechile mamei. Se întoarse smerit spre răsărit, se închină şoptind:
"Mă iartă, Doamne, sunt nevoită să stau acasă dar îmi este aşa de dor de Tine!... Te rog, găseşte o cale să-mi pot boteza copilul...am vândut tot ce puteam vinde..."
Pe chipul îngeraşului se iviră multe bobiţe ca de rouă... Erau primele lui lacrimi...deodată îşi aduse aminte de rolul lui în toată această poveste şi zbură spre Biserica. Acolo slujba era pe sfârşite. Intră în altar făcându-şi loc printe toţi ceilalţi îngeri ce erau acolo până când ajusese lângă îngerul păzitor al preotului ce slujea la altar. Se opri lângă el şi tăcu până când Sf. Liturghie se termină şi apoi îi şopti "Am nevoie de ajutorul tău!", povestindu-i acestuia dorul mamei ce nu putu să vină la Biserică....
Oamenii pe rând plecau acasă şi îngerii îi urmau... Se făcea din ce în ce mai linişte. Îngeraşul nostru mai zăbovi un pic privind îndelung spre altar...după care plecă şi el.
Ajuns acasă, o găsi pe mama dormind aplecată peste pătuţul copilaşului, iar pe acesta zâmbitor jucându-se cu mânuţa în părul ei.
În clipa aceea, se auziră bătăi în uşă. Mama se trezi ca dintr-un vis şi deschise. În prag era o fetiţă mică care fără să aştepte vreo întrebare spuse: "M-a trimis tata să vă spun să faceţi cald în casă că vine să facă slujba de botez..."
( Mariana) Mama se întoarse pentru o clipă în visul ei în care parcă văzuse un înger într-n dans al bucuriei...şi murmura...
( Nicol) Era un alb înstelat
ce mă privea umil.
Am întins mâna să
mângâi acel dans
nescris de Înger...
( Loredana) Şi atunci îngeraşul nostru începu să salte şi să se bucure şi să facă tumbe in aer. Şi cum privea la mama care nu ştia de unde să înceapă, ce să strângă mai intâi, ce să lustruiască cu colţul cârpei, deşi în căsuţa lor modestă nu erau foarte multe de lustruit, cum privea la micuţul bălăior ce gângurea liniştit începu deodată să plângă, cu lacrimi mari, angelice. Da. Să plângă. Că nu doar suferinţa din lume, nu doar necazurile şi sărăcia meritau lacrimile lui de înger pur ci , în mod cu totul special, bunătatea din oameni. Da, bunătatea oamenilor merita şi ea lacrimile lui. Plângea de fericirea pe care doar bunătatea unei inimi curate o poate provoca... Căci bunătatea unui om , a unui preot şi a casei sale transforma şi casa aceasta care credea că nu mai are speranţă. Dar deodată, uite, bunătatea, credinţa şi dragostea schimba mica casuţă...
( Mariana) Îşi înălţă ochii umezi către cerul de unde venise, mulţumind Lui Dumnezeu că oamenii pe care i-a creat sunt doar cu puţin, foarte puţin mai prejos de îngeri...Era atât de fericit! Se apropie de copilaşul cu ochi de cer, veghindu-l cât mama lui trebăluia cântând prin casă...
După ce totul fusese pregătit, mama se apropie de copilul ei drag şi şopti o rugăciune pentru ca îngerul păzitor să îl apere. Două zâmbete au înflorit în căsuţa aceea mică aducând lumină de rai, zâmbetul îngeraşului şi zâmbetul copilaşului...
În câteva clipe a sosit părintele. Cu un glas blând, de adevărat părinte, o întrebă cum îl cheamă pe băieţel:
- Părinte, m-am gândit mult ce nume să îi pun...E aşa frumuşel ca un trandafir roz, ochişorii ca nişte flori de nu-mă-uita, zâmbetul lui ca un crin...Şi am un frăţior pe nume Florin, de care îmi e atât de dor, aşa că i-am pus numele Florin, rosti mama cu emoţie în glas...
- Va serba ziua onomastică de Florii, spuse părintele zâmbind.
( Mirela) În căsuţa caldă înflori bucuria şi plutea peste tot voia bună.
Îndată, mama se aplecă către micuţ, care privea cu ochi mari, miraţi şi braţele ei îl cuprinseseră în iubirea-i nesfârşită.
( Mariana) Îngeraşul stătea deoparte admirând frumuseţea acestei imagini. Chipul mamei, în iubirea ei pentru Florinel, avea atâta frumuseţe şi lumină!
Se tot întreba în gândul lui: cum este oare să simţi îmbrăţişarea mamei?! Pentru o clipă îşi dori să fie copilaşul acestei mame...Dar îşi aminti repede de misiunea lui, aşa că îşi întinse şi el aripioarele învăluind în iubire şi mamă şi prunc deopotrivă.

Povestea îşi aşteptă cuminte povestitorii pe http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/

Cu mult drag, Loredana şi Robert.

miercuri, 4 februarie 2009

Citate preferate 2

"Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util”. F.M. Dostoievski.
„Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii”. Antoine de Saint-Exupery
„Ceea ce începe dragostea nu poate fi încheiat decât de Dumnezeu”. Victor Hugo.
„Dumnezeu a făcut un tron pentru bărbat şi un altar pentru femeie. Tronul exaltă, altarul sfinţeşte”. Victor Hugo.
„Mamelor, în mâinile voastre ţineţi salvarea lumii”. Lev Tolstoi.
„Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte)”. Antoine de Saint-Exupery.
„Nepotul - tinereţea descoperită nu din dragoste, ci din oglinda timpului vechi din casa bunicilor”. Ionel Teodoreanu.
„Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare”. William Shakespeare.
„Dragostea e închinăciunea pe care îngerii o fac stelelor”. Victor Hugo.

luni, 2 februarie 2009

Alte visuri....

Visuri! şi visuri …

„Când visează, omul e un zeu, cand gândeşte, un cerşetor.” (Friedrich Holderlin).
„Orice vis poate fi transpus în viaţă de cei care sunt destul de puternici pentru a crede în el.” George Bernard Shaw.

Toti avem visuri. Visuri peste visuri. Visuri nemumărate. Uneori ele se împlinesc. Alteori nu. De multe ori, doar două lucruri stau în calea împliniriii unui vis: capacitatea de a visa si înfăptuirea visului. Paradoxal lucru, uneori în calea visului stă visul însuşi. Pe care îl vedem mult prea mare pentru puterile noastre, prea măreţ pentru a crede în el. Renunţăm de multe ori la un vis înainte ca acesta să prindă contur.
Visele ne schim¬bă sufletul, credinţa în Dumnezeu, în noi înşine şi în ceilalţi, asa cum schimbă si lumea din jurul nostru. " Sunt doua feluri de a-ţi trăi viaţa...Unul - de a crede că nu există miracole. Altul - de a crede ca totul este un miracol. " spunea cândva Albert Einstein. Numai că uneori, nu ştiu de ce, nu acordăm nici o şansă miracolului. Vedem doar un mod de a ne trăi viaţa.
Cred că noi toti avem un dar unic ce va furniza scop şi sens existenţei noastre. Trebuie să-l descoperim si sa-l facem să prindă viaţă, să indraznim sa avem visuri si sa cultivam curajul de a le implini. In felul acesta, ne vom transforma in cine ne-am născut sa fim. Altfel, nu vom acumula decât regrete şi veşnicele întrebări care încep invariabil cu „ce ar fi fost dacă...?”

luni, 26 ianuarie 2009

A mele visuri...

A mele visuri ... ( de A. Vlahuţă)
A mele visuri risipite,
Ce-mi umplu inima de jale,
Le văd în frunzele pălite
Şi-n pustiirea de pe vale.

De-a pururi sta-vor troienite,
Sub vremea ce s-aşterne-n pale,
A mele visuri risipite,
Ce-mi umplu inima de jale!

Copac, când zile fericite
Îţi vor întoarce iar din cale
Podoaba ramurilor tale,
În noapte-or sta mai adâncite
A mele visuri risipite!

marți, 20 ianuarie 2009

Visând la o educaţie corectă

Şcoala de animale

Odată, demult, animalele au hotărât că trebuie să facă ceva eroic pentru a se confrunta cu problemele unei "lumi noi". Aşa că au organizat o "şcoală nouă".
Au adoptat un program de activităţi printre care alergarea, căţăratul, înotul şi zborul. pentru a uşura administrarea programului, toate animalele trebuiau să se pregătească la toate cele 4 materii.
Răţoiul era excelent la înot, de fapt mai bun decât instructorul lui, în schimb, la zbor de-abia lua note de trecere şi la alergat ce să mai vorbim. pentru că era foarte încet la alergat, trebuia să stea după ore şi chiar să renunţe la la orele de înot pentru a exersa alergarea. O ţinu aşa până când, într-o zi, picioarele erau aşa de rănite încât abia obţinu o notă de trecere la cursul de înot. Dar cât ştia era suficient pentru cei de la şcoală, aşa că nimeni nu-şi făcu griji, ce excepţia răţoiului.
Iepurele era primul la orele de alergat, dar suferi o depresie nervoasă din cauza orelor istovitoare de inot.
Veveriţa era excelentă la căţărat, până descoperi ce înseamnă frustrarea la orele de zbor, unde profesorul a pus-o să pornească de la sol în sus, în loc să o pună din vârful copacului, în jos. Din cauza suprasolicitării, făcu febră musculară, după care luă un 7 la căţărat şi un 6 la alergat.
Vulturul era un copil problemă, aşa că era ţinut din scurt. la proba de căţărat îi bătea pe toţi ceilalţi, dar insista să-şi folosescă propriul mod de a ajunge în vârful copacului.
La sfârşitul anului, un ţipar anormal care putea să înoate extrem de bine, şi, de asemenea, să alerge, să se caţăre şi să zboare un pic, a avut celel mai bune rezultate şi a fost declarat şef de promoţie.
Coioţii nu au vrut să meargă la şcoală şi s-au luptat cu cel care aduna taxele, pentru că administraţia a refuzat să adauge ca materii săpatul şi scormonitul. Ei şi-au dus copii să înveţe la un bursuc, şi mai târziu li s-au alăturat marmotele şi popândăii pentru a pune bazele unei şcoli private.
Are fabula asta vreo morală?
(Povestirea de mai sus aparţine lui George H. Reavis, face parte din volumul Supă de pui pentru suflet, şi nu mi se pare foarte depărtată de unele realităţi ale şcolii nostre).

duminică, 11 ianuarie 2009

joi, 8 ianuarie 2009

Citate preferate

"O fotografie este un secret despre un secret. Cu cât îţi spune mai mult, cu atât înţelegi mai puţin." Diane Arbus.
"Fotografie. Un tablou pictat de soare fără educaţie artistică." Ambrose Bierce.
"Fotografia este scoaterea la iveală a ordinii din haos." Ansel Adams.
"Din punctul meu de vedere nu poti spune ca ai vazut un lucru pana nu l-ai fotografiat. Emile Zola.