marți, 16 decembrie 2014

Ce spune Biblia despre „a avea un hobby”?

Am gasit un  articol  pe site-ul moldovacrestina care mi-a placut tare mult. Il radau integral:

Intrebare: 
Aproape fiecare om are câte un anumit hobby. Cum trebuie să fie atitudinea unui creștin față de hobby și în ce măsură se poate lăsa preocupat de acestea? 
Hobbyul este ocupația favorită pe care o are cineva în afara profesiunii, dar nu doar atât. Mulți oameni își aleg profesiunea doar ca să aibă o slujbă și să se poată întreține pe ei și pe membrii familiei lor. Nu tot așa este cu hobbyurile. Acestea oamenii le aleg, pentru că sunt pasionați de ele. Deci, ce atitudine trebuie să ia creștinul față de hobby?
 
 

Să răscumpărăm vremea

Hobbyurile sunt ocupații care în primul rând ne fac plăcere nouă și nu neapărat sunt de folos celor din jurul nostru. Așa hobbyuri ca colectarea monedelor, timbrelor poștale, pescuitul, vânatul și altele ca ele nu sunt păcătoase în sine. Dar aceste ocupații ne solicită timp și dacă ne lăsăm copleșiți de ele, ne putem trezi că risipim mult timp prețios. Iar Dumnezeu ne spune așa în Scripturi: 
Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. (Efeseni 5:15-17) 
Același îndemn să răscumpărăm vremea îl găsim și în Epistola lui Pavel către Coloseni: 
Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea. (Coloseni 4:5)
Aplicând aceste pasaje din Scripturi la hobby, trebuie să avem grijă ca să umblăm cu băgare de seamă și să nu ne trezim că ne purtăm ca niște oameni lipsiți de înțelepciune și nu deosebim voia lui Dumnezeu care vrea să folosim înțelept timpul pentru a-i răscumpăra pe cei pierduți, mergând să le propovăduim Evanghelia.  

Să iubim pe Dumnezeu cu toată inima

Fiind întrebat de un învățător al Legii care este cea mai mare poruncă de la Dumnezeu...
Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. (Matei 22:37-38) 
 
Hobbyul îți solicită nu doar timpul, ci în primul rând inima și este necesar să te întrebi dacă nu cumva acesta te preocupă mai mult în gândire. Dumnezeu vrea ca toate pasiunile și gândurile copiilor Săi să fie îndreptate spre El.  

Să ne găsim plăcerea în Dumnezeu

Ne place un hobby și ne lăsăm preocupați de el tocmai pentru că ne aduce plăcere. Împăratul David a dedicat Cuvântului lui Dumnezeu Psalmul 119 care este cel mai lung din toți psalmii. Iată ce dorință avea David: 
Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! (Psalmi 119:37) 
Să fim sinceri și să recunoaștem că multe hobbyuri sunt lucruri deșarte care ne iau timpul prețios, timp ce ar trebui să-l investim în cercetarea Sfintelor Scripturi, în rugăciune și în slujire creștină și propovăduirea Evangheliei. Tot David a mai spus că este mare fericire pentru omul care învață să-și găsească plăcerea în Legea Domnului: 
Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. (Psalmi 1:1-3) 

Să fim atenți cu ce ne îndeletnicim

Samuraii (ostași din Japonia medievală) erau învățați să folosească orice timp liber pentru a se îndeletnici cu artele marțiale și a se desăvârși în acestea. Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei astfel: 
Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:14-16) 
Orice slujitor și orice creștin trebuie să învețe a se îndeletnici cu lucrurile sfinte și să se pregătească continuu ca să facă mai bine slujirea creștină pe care o are de la Dumnezeu. 

Să nu ne lăsăm robiți de nimic

Apostolul Pavel le-a scris creștinilor din Corint astfel: 
Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 Corinteni 6:12) 
Și a mai scris încă: 
Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. (1 Corinteni 10:23) 
Este înțelept să ne ferim de orice hobbyuri care nu aduc folos, nu ne zidesc nici pe noi, nici pe alții și, cel mai rău, care pun sau ne amenință să pună stăpânire pe noi.  

Hobbyul oferă posibiltăți de vestire a Evangheliei

Toți oamenii care practică un anumit hobby sunt dornici și interesați să cunoască alți oameni care au aceleași interese. Dacă un creștin este pasionat de un anumit hobby și va dori să pună și această pasiune în slujba Evangheliei, va merge și va căuta societatea sau asociația respectivă, se va înscrie și va căuta să le spună Evanghelia acelor oameni în timp ce practică același hobby cum ar fi un anumit sport sau literatura, sau colecționarea, sau altele. 
 
Dacă știi că cineva din prietenii tăi este pasionat de un anumit hobby sau colecționează anumite obiecte (monede, timbre poștale, carduri poștale, creioane etc.) poți să-i faci un plăcut cadou și astfel să-i spui despre Domnul Isus Hristos.
 
Există mulți oameni care se cred creștini și spun că nu au nici un hobby, dar își risipesc viețile în fața televizorului sau a computerului sau a altor lucruri de nimic. Ei merg duminica la biserică. pentru că și-au făcut o obișnuință sau au rămas la obișnuința pe care le-au format-o părinții, dar nu au inimă nici pentru Dumnezeu și nici pentru Evanghelie. Dumnezeu să ne ajute pe toți să învățăm bine a răscumpăra vremea și să-L iubim pe El cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul nostru. 
 
Care este hobbyul tău? Ce folos aduce și cui? Cum îl folosești pentru propovăduirea Evangheliei? Care sunt hobbyurile prietenilor tăi și care este atitudinea lor față de ele? 
 
 
  Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici.

umor in mijlocul saptamanii

Ion: Mă Gheo, aseară aproape că l-am văzut pe tată’tău.
Gheo: Doamne feri, d’apăi ce vorbă-i asta, mă Ioane? Ori l-ai văzut, ori nu l-ai văzut; cum îi asta că aproape că l-ai văzut?
Ion: Pai mă, tată’tău nu lucra în gara la Dej?
Gheo: Ba da.
Ion: Şi în echipa lui nu au salopete de alea galbene, cu numere pe ele?
Gheo: Ba da.
Ion: Şi tată’tău nu are număru’ 55?
Gheo: Ba da.
Ion: No, apăi d’aia zic, io l-am văzut pe ăla cu număru’ 54.


 Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici.

miercuri, 10 decembrie 2014

Un gand

Cel care iubeşte cu adevărat are mereu înaintea ochilor minţii chipul celui îndrăgit şi cu atâta plăcere îl priveşte înlăuntrul gândului său, încât şi noaptea în vis nu-şi poate stăpâni elanul care-l atrage spre cel dorit. Rănindu-se cu această dragoste, cineva spunea următoarele cuvinte: “Eu dorm, dar inima mea veghează”.
 
 
(Sf. Ioan Scărarul)

luni, 1 decembrie 2014

Bancuri dintr-o epoca apusa

In comunism , oamenii treceau mai usor peste acele vremuri daca faceau haz de necaz! Vezi un top cu bancuri de atunci:
10) Ce-a fost inainte: oul sau gaina? Mai inainte au fost de toate. (cules pe 12 noiembrie 1979)
9) Ce-i mai rece si mai rece decat apa rece? Apa calda. (17 ianuarie 1985)
8) Cand a plecat de-acasa, Prunariu i-a lasat mamei un bilet pe masa: „Am plecat in Cosmos. Vin peste o saptamana”. Cand vine, gaseste pe masa un bilet de la maica-sa: „Am plecat dupa branza. Nu stiu cand vin”. (26mai 1981)
7) Un tip trecea pe strada tinand in mana, cu mare grija, un sul de hartie igienica. Trecatorii il priveau invidiosi, iar unul chiar l-a intrebat: „Nu va suparati, de unde l-ati luat?”, „Acum cateva minute l-am scos de la Nufarul…..”
6) La usa unui apartament suna un pusti: „Tanti, ai facut supa?”, „Da, puisor, vrei sa gusti si tu?”, „Nu, multumesc”, „Atunci, de ce-ai venit?”,„Te roaga mama sa ne imprumuti si noua osul”. (6 decembrie 1982)
5) Din dispozitia lui Ceausescu s-au facut experimentari si incrucisari de meri, pentru a se crea un soi de mar pitic, de numai 50 de cm, pe care sa-l poata culege si “Soimii Patriei”. (28 septembrie 1983)
4) Ultima dorinta a romanilor, privind familia Ceausescu: sa moara Nicolae, iar Elena sa traiasca din meditatii la chimie! (28 decembrie 1988)
3) De ce a luat comuna Scornicesti titlul de „Erou al noii revolutii agrare”? Pentru ca a crescut cel mai mare bou.
2) De ce n-a luat si comuna Petresti titlul de „Erou al noii revolutii agrare”? Pentru ca anul acesta nu s-a acordat titlul si pentru cea mai mare vaca. (3 ianuarie 1987)
1) Un militian prinde o pereche facand dragoste intr-un boschet. Ii duce la sectie si, de aici, in fata tribunalului. La proces, fata e felicitata pentru patriotism si baiatul pentru initiativa. Militianul e arestat pentru intrerupere ilegala de sarcina. (17 martie 1984)

 Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici.

Glume la inceput de iarna


Doi alpinişti la marginea unei prăpăstii. Zice unul:
- Aici a picat ghidul nostru anul trecut!
Celălalt scandalizat:
- Şi asta spui tu aşa de liniştit?
- Păi ce, era deja destul de vechi şi avea şi câteva pagini rupte!…

O bancnota de un leu si una de cincisute sute de lei se intalnesc
- Si…ce-ai mai facut?
- Eh, pai prin cazinouri, am fost si intr-o croaziera pe Dunare, m-am plimbat apoi cu o tipa buna prin mallurile din Bucuresti, am fost si prin provincie la Pietroasele, am fost si pe la munte, destea…Tu, care mai e viata?
- Mmm, cele obisnuite…biserica, biserica, biserica...

Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici.

definitie

„Ce este omul? O fiinţă creată de Dumnezeu din nemărginita iubire a lui Dumnezeu, căreia i-au fost puse în faţă fericirea şi moartea, spre a alege.”
- Valeriu Gafencu

oarecum de sezon...

- Cum obtii lumina cu ajutorul apei?
- Speli geamurile!

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Sf. Mihail si Gavril

La multi ani binecuvântați tuturor sărbătoriților zilei!
La multi ani Mihail, Mihai, Mihaela, Gabriel si Gabriela!
Multa sanatate si zile frumoase!
Bucurii nenumarate!
Petrecere frumoasa!

Numaratoare inversa

20 days until Thanksgiving Day
47 days until Christmas Eve
48 days until Christmas Day
54 days until New Years Eve
55 days until New Years Day


   Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici.

Perle de-ale elevilor

 nemuritoare, ca intotdeauna,
via internet
“Rolul cratimei e sa arate mai frumos pe hartie expresia. Daca era sa scriem “sin semne”, era prea inghesuit”;
“Doua motive literare sunt ca scriitorul e talentat si ca n-are servici, asa ca scrie si vinde romanele”;
“Rolul interogatiilor retorice e sa-ti raspunda cineva cand nu stii unele lucruri. Doar ca nu te aude nimeni, intrebarea e doar de design “;
“Elementele de prozodie nu exista, pentru ca ne-ati cerut o poezie, nu o proza “;
“Solicit comisiei sa ia in calcul ca acest subiect este o capcana si sa ii ajute pe elevi sa nu cadem in ea“;
“Straniu- sinonim uschit”;
“Laitmotivul operei lui Arghezi este copilaria, cu veselie si jocuri. Jocuri in poienite, ca pe vremea lui, nu online, ca acum “;
“As vrea sa comentez, dar nu stiu ce inseamna talazurile. Consider ca la romana puteam fi lasati cu dictionare si la matematica cu calculator. In alte tari asa e “;
“Propozitie cu expresia os: Cand i-am zis ca imi trebuie mai multi bani de buzunar, tata mi-a spus ca ofticosu roade osu”;
“In poezia ”Leoaica tanara iubirea” autorul vede dragostea asa nelinistita si agitata ca un animal fioros inainte sa se repeada la prada lui”;
“Verbele la imperfect sunt imprumutate de poeti de la olteni ca ei spun cu invatai, fusei, mancai. Si au impresia ca sunt mai smecheri daca le scriu in textele lor”;
“Nu inteleg de ce avem poezie cand toti copiii au zis ca nu le place poezia. Doar asa ca sa luam note mici”;
“Daca as putea sa imi scriu punctul de vedere si sa fiu sincer cu aceste activitati de indrumare a lecturii elevilor as spune ca ele nu au niciun rost pentru ca oricum nu mai citeste nimeni carti. Toti preferam sa ne jucam jocul ala cu pasarile pe telefon (nu pot sa i dau numele ca se considera reclama)”;
“Promovarea stilului de viata sanatos este asa ca sa mai faca unii niste bani, dar eu cred ca esti sanatos cand mananci ce iti place. Mai repede ma imbolnavesc cand mananc ceva ce nu-mi place decat o shaorma”;
“O secventa temporala este cand omul se uita la ceas. Daca se uita la o harta era o secventa spatiala si daca punea o muzica era o secventa auditiva”;

miercuri, 5 noiembrie 2014

dovlecei

dovlecei animalute
absolut superbi
gasiti pe net
pentru colorarea zilelor de toamna ploioase
                                               o pisicuta
                                            un grup de animalute prietene
                                      o doamna bufnita
                                     Si o vulpita sireata
Dragute foc, nu?

acum...


marți, 4 noiembrie 2014

sosete de iarna

Pasiunea pentru sosete a inceput aici
dar continua...
Nu-i asa ca sunt grozave?
Eu zic ca sunt nemaipomenite şi ca să le primeşti şi ca să le dăruieşti.
Voi ce ziceţi?

marți, 28 octombrie 2014

Magia Craciunului

 Dragii mei, va recomand din inima Magia Craciunului.
Povestile fac parte din viata noastra. Am crescut cu ele, le-am citit, auzit, visat si imaginat. Le-am trait si le traim. Pentru ca viata e o poveste. Si pentru ca toti avem povesti de spus, va astept la povestit.

Daca va place numaratoare inversa...

HAPPY TUESDAY!

3 days until Halloween
30 days until Thanksgiving Day
57 days until Christmas Eve
58 days until Christmas Day
64 days until New Years Eve
65 days until New Years Day


   Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici.

marți, 14 octombrie 2014

Clujul

Orasul nostru de suflet..
Soul city.. 
  Mai multe despre viata noastra in Cluj puteti citi aici si aici.

Cuvioasa Parascheva de la Iasi

Viaţa Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași (14 octombrie)
În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or­todoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deo­sebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de bine­cu­vân­ta­re și însă­nă­to­șire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlo­ci­toa­re către Preamilostivul Dum­ne­zeu. Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăz­nuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cu­noscută în popor cu numele "Sfânta Vineri", Cuvioasa Maică Parascheva a fost nu­mi­tă, mai cu seamă în Moldova, "Vinerea Mare". Ca un simbol al unității Ortodoxiei de pre­tutindeni, viața de după moarte a Sfintei Pa­­rascheva arată că sfin­țenia ridică din nea­mul său pe omul ce s-a ase­­mănat cu Dum­ne­zeu, făcându-l lumină de iu­bire și apropiere între toți cei care măr­tu­ri­­sesc și viază întru aceeași credință. Mărturie des­pre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfin­tei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hra­­mul Cuvioasa Parascheva nu numai în Mol­­­dova, dar și în Tran­silvania și în Țara Ro­mâ­­nească.
Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pă­mânt în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învă­țătură în limba română despre viața sfin­­tei o găsim în "Cartea românească de în­vă­ță­tură" a mitropo­litului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.
S-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe țăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci ca­pi­tala Imperiului bizantin. Pă­rinții ei, oa­meni de neam bun și cre­dincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, ru­găciunii și milos­te­niei. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales epis­cop în lo-calitatea Madite pentru dra­­gos­tea față de cele sfinte și pentru cultura sa de­ose­bită.
Sfânta Parascheva și-a petrecut anii co­pi­lă­­riei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea zece ani, "fiind într-o bi­serică a Precistei" a auzit citindu-se, la Sfân­ta Li­turghie, cuvântul Evangheliei: "Ori­ci­ne vo­ieș­te să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie" (Mar­cu 8, 34). Chemarea Mântui­to­ru­lui a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a îm­păr­țit toate hainele săracilor. Același lucru l-a fă­cut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților.
Moștenind o mare avere de la părinți, îm­preună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dă­ruit săracilor partea ce i se cuvenea de moș­te­ni­re și, "părăsind frumusețea acestei lumi", s-a re­­tras "în adâncul pustiei". S-a oprit mai întâi la Con­stanti­nopol, unde a ascultat cuvinte de în­­vă­țătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile aces­to­ra, a pă­răsit capitala, îndreptându-se spre ți­­nutul Pontului. Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Hera­cleea. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în do­rința de a-și petrece restul vieții în locurile bine­­cuvântate de viața pă­mân­tească a Mân­tui­­to­rului Iisus Hristos și a Sfin­ților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mă­­năstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înăl­țat duhov­ni­­cește în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Bo­tezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca și ca atâția alți ostenitori ai pustiei roditoare de de­să­vâr­șire. Mitropolitul Varlaam al Moldovei, în Cazania sa, spune că acum Sfânta nu mai avea grijă "nici de veșminte și de așternuturi, nici de mâncări și de mese, nici de casă sau sluj­­nice, ci numai de curăția sufletului și de răs­puns județului (judecății n.n.) ce va să fie". Ea "pururea suspina și nepărăsit tânjea cumu-și va înfru­mu­seța sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va îndulci la vederea Mirelui său, de slava și de lu­mina și de bucuria cea fericită. De aceasta ... ochii de la­crimi îi erau întunecați pu­rurea".
Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîn­toar­că în locurile părintești: "Să lași pustia și la mo­șia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit". După ce a avut această vedenie, sfânta "fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad veni". Ți mereu în biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Sfinției Sale căzu și cu lacrimi se ruga așa și zicea: "N-am altă nă­dej­de, n-am alt acoperământ. Tu-mi fii în­drep­­­tătoare, tu-mi fii folositoare... Că până am umblat în pustie pe tine te-am avut aju­tor, iar acum, dacă m-am întors în lume, în­drep­­tează-mă până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am".
Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epi­vata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. "Acolo", con­tinuă mitropolitul Varlaam, "trudă cătră trudă și durere cătră durere adăugă, cu post și ne­dormire pe sine se înfru­mu­­seța..., cu lacrimi pă­mântul uda și se ruga: Doamne Iisuse Hris­toa­se, caută din lăcașul Tău cel sfânt; am lăsat toate și după Tine am că­lă­torit în toată viața mea. Ți acum, îndură-Te Doamne, spune înge­rului blând să ia cu pace sufletul meu". Împăcată cu sine, cu oa­me­nii și cu Dumnezeu, și-a dat astfel sufletul întru odihna Mirelui ceresc.
A fost îngropată ca o străină, fără ca ni­meni să știe cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip mi­nu­nat cine era acea străină. Se spune că un ma­ri­nar a murit pe o corabie și trupul i-a fost arun­cat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creș­tini să-l îngroape după rânduiala creș­ti­nească. Săpând deci o groapă, "aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mi­reasmă". Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului, cel rău mirositor.
Dar, în noaptea următoare, unuia din creș­­tinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șe­zând pe un scaun luminat și înconjurată de mul­țime de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat și i-a zis: "Gheorghe, pen­tru ce n-ați so­cotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dum­nezeu a iubit frumu­sețea ei și a vrut să o pro­slăvească pe pământ?" Iar îm­pă­răteasa pe care o văzuse în vis și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva, într-un loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o fe­meie credincioasă, cu numele Eftimia, într-același chip și în aceeași noapte, și a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.
Credincioșii de acolo, auzind de visul celor doi, au înțeles că este un semn dum­ne­zeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mor­mânt și l-au adus cu mare bucurie, "cu lu­mini și cu tămâie", așezându-l în Biserica Sfin­ții Apostoli din Epivata. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște. Se spu­ne că drept-credincioșii creștini din Epivata au zidit o bi­serică chiar pe locul în care au trăit părinții ei și unde ea însăși văzuse lumina zilei.
Vestea despre minunile care se săvârșeau în apro­pierea cinstitelor moaște s-a răs­pândit cu­rând în Tracia și în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică va fi procedat de timpuriu la canoni­za­rea ei, adică la trecerea ei în rân­dul sfinților.
După trecerea ei la viața veș­nică și după mi­­nunata desco­pe­rire a cinstitelor ei moaște s-au alcătuit unele scrieri despre scurta ei viață pă­mân­tească și istoria strămutării moaș­te­lor. Po­trivit tra­diției, cea mai veche lucrare aghio­grafică dedicată Sfintei Cuvioase Paras­cheva a fost scrisă de diaconul Vasilisc, la cererea pa­triar­hului ecumenic Nicolae al IV-lea Muzelon (1145-1151), pe la mijlocul vea­cului al XII-lea. Alta a alcătuit marele patriarh Eftimie al Târ-novei, în a doua jumătate a vea­cu­lui al XIV-lea, care a folosit, ca și alți aghio­grafi de mai târziu, scrierea diaconului Va­silisc. Mitropolitul Matei al Mirelor, care a trăit în Mănăstirea Dealu, de lângă Târ­go­viș­te, a alcătuit, în grecește, o nouă "viață", pre­cum și slujba Cuvioasei Parascheva, pe la anul 1605. Câțiva ani mai târziu, viața ei a fost inclusă de mitropolitul Varlaam al Mol­dovei, în Cazania lui, tipărită la Iași în 1643, fără îndoială folosind manuscrise grecești și sla­vo­nești, prelu­crate după scrierea patriarhului Efti­mie. Nevoințele ei au fost înfățișate pe scurt și de marele mitropolit Dosoftei al Mol­dovei în lucrarea sa Viața și pe­tre­­cerea sfin­ți­lor (4 vol. Iași, 1682-1686), pre­cum și în alte Vieți de sfinți și în edițiile Mi­neielor tipărite la noi în țară.
Dintre străinii care i-au mai cer­ce­tat viața con­sem­năm pe cu­nos­­cu­tul aghio­graf grec Ni­­codim Aghio­ri­­tul (1749-1809). Spre sfâr­­­­­șitul seco­lu­lui al XIX-lea învățatul epis­cop Mel­­­chisedec Țte­fă­­nes­cu al Ro­ma­nului (1823-1892), a tipărit o lu­crare specială, intitulată Viața și mi­nu­nile Cu­vi­oasei noastre Parascheva cea nouă și istori­cul sfintelor ei moaște (Bu­cu­rești, 1889). Câțiva teologi români din secolul trecut de asemenea s-au ocupat cu viața și sfintele ei nevoințe: Pr. Gh. Pă­vă­loiu (1935), Arhim. Varahil Jitaru (1942), D. Stă­nes­cu (1938), Pr. M. Țesan (1955), Pr. Scar­lat Por­cescu, Pr. Prof. Mircea Păcurariu ș.a.
După ce au stat în Biserica Sfinții Apos­toli din Epivata vreme de vreo două sute de ani, săvârșindu-se multe semne și minuni în jurul lor, datorită eve­nimentelor politice care au adus mul­tă durere în țările balcanice, cinsti­tele moaște ale Sfintei Parascheva au fost stră­mutate în mai multe locuri, fiind tuturor ali­nare în suferință, liman lin și neînviforat al celor care o cinstesc și o cheamă în rugăciune să mijlocească la Atot­milostivul Dumnezeu.
În anii 1185-1186, bulgarii și valahii din su­dul Dunării, care de aproape două secole se găseau sub do­minația Imperiului bizantin s-au răs­culat îm­potriva asupritorilor, sub con­du­ce­rea fraților Petru și Asan, români de neam, în­te­meind un stat nou, cu­noscut sub numele de "Im­periul vlaho-bulgar", având capitala la Târ­no­vo. Peste câțiva ani, în 1204, ca­valerii apu­seni porniți în Cruciada a patra au ocupat Con­stantinopolul, întemeind aici un "imperiu latin de Constantinopol", care a dăinuit până în anul 1261, condus de împărați veniți din Apu­sul Eu­ropei. În aceste împrejurări, bi­zan­ti­nii au creat două mici imperii, unul în Asia Mică, cu ca­pitala la Niceea, nu departe de Con­stan­tinopol, altul în Tesalia, cu capitala la Te­­salonic. Da­torită relațiilor prietenești din­tre împă­ratul Ioan Asan II din Târnovo (1218-1241) și împă­ratul de atunci din Cons­tan­tinopol, în anul 1235 sau curând după aceea, moaștele Cuvioasei Pa­rascheva au fost stră­mutate de la Epivata la Târnovo, capitala im­periului ro­mâno-bulgar, oraș care devenise între timp reședință patriarhală. Muta­rea lor s-a făcut într-o impre­sio­nantă pro­ce­siune con­dusă de mi­tropolitul Marcu din Preslav, în­­soțit de numeroși clerici, fiind în­tâm­­pi­nate pre­tu­tindeni cu flori, lu­mâ­nări și slujbe de că­tre drept-cre­dincioșii ro­mâ­ni și bulgari din sudul Dunării. La Târnovo au ieșit întru în­tâm­­pi­na­rea lor împăratul Ioan Asan II, mama sa, Elena, și so­ția sa, Ana, precum și pa­triar­hul de aici. Au fost așe­zate în Biserica Maicii Dom­nului. Se spune că îm­pă­ratul ar fi zidit, în apro­pierea reședinței sale, o bise­rică având hramul Sfânta Parascheva.
La Târnovo moaștele Cuvioasei Pa­ras­che­va au rămas timp de 160 de ani. Probabil acum s-a alcă­tuit slujba ei, care a intrat în Mi­ne­iul pe luna oc­tom­brie. Iar în a doua ju­mă­ta­te a vea­cului al XIV-lea, patriarhul Eftimie al Târnovei, "se pare un valah", i-a scris viața, cu mai multe amănunte decât o făcuse dia­co­nul Vasilisc.
Dar tot pe atunci turcii au pătruns în Eu­ropa. Rând pe rând au cucerit părți însemnate din Penin­sula Balcanică. În 1393 au cucerit par­tea răsări­tea­nă a imperiului vlaho-bulgar, îm­preună cu capitala Târ­novo, iar peste trei ani și partea apuseană, încât acest stat și-a în­cetat existența.
În astfel de îm­pre­ju­rări dramatice pen­tru creș­­ti­ni, moștele Cuvi­oasei Pa­ras­cheva au fost mu­tate la Bel­grad. Acolo au stat până în anul 1521, când turcii au cu­cerit și acest oraș, iar Ser­bia a fost transformată în pa­șa­lâc. Acum moaștele au fost solicitate de pa­triarhul ecu­me­nic Ie­remia I sultanului, care a acceptat să i le dea în schimbul unor daruri. Pa­triarhul a ho­tărât ca ele să fie aduse în Constan­tinopol, fosta capitală a Imperiului bizantin (cucerit de turci în 1453, care i-au dat numele Is­tan­bul). În drum spre marele oraș întemeiat de sfân­tul împărat Con­stantin cel Mare, cins­ti­te­le moaște ale Cu­vi­oasei Parascheva au fost ex­pu­se din loc în loc pentru a fi văzute și să­ru­tate de credincioșii ortodocși din Peninsula Bal­canică aflați sub stă­pânire turcească. Pen­tru început, au fost așe­zate în biserica Sfânta Maria Panmacaristos, pe atunci Catedrală pa­triar­­ha­lă. După transfor­marea acesteia în gea­mie, au fost mutate în alte biserici: Vlahserai (1586), Sfân­tul Dumitru (1597) și Sfântul Gheorghe din car­tie­rul Fanar (1601).
După 120 de ani ele au cu­nos­­cut ultima stră­mutare, de data aceasta spre pământul ro­mâ­­nesc. În anul 1641, după ce binecre­dincio­sul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, câr­muitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu mem­­brii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept re­cu­noștință, moaș­­tele Cuvioasei Parascheva "pen­­tru sfințirea și binecu­vântarea acelui loc al Bog­­daniei (Țara Moldovei, n.n.)", după cum se spu­ne în "scrisoarea sinodi­cească". Racla cu cin­stitele moaș­te a fost transpor­tată cu o corabie pe Marea Nea­gră, fiind însoțită de trei mi­tropoliți greci (Ioa­nichie al He­ra­cleei, Partenie al Adrianopolului și Teo­fan al Pa­leopatrei). Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâm­pinate de Vasile Vodă Lupu, de mi­­tro­­politul Varlaam și de episcopii de Ro­man și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așe­zate în minunata biserică a Mănăs­ti­rii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria dom­ni­torului. Cins­titele moaște au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lă­caș, din acest motiv fiind mutate în pa­ra­clisul mănăstirii. Dar în seara zilei de 26 de­cem­brie 1888, după slujba Vecer­niei, din nea­tenție, a rămas aprinsă o lu­mânare din sfeș­ni­cul de lângă racla din lemn în care erau așe­za­te cinstitele moaște; peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și "prefăcându-l într-o grămadă de cărbuni". A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și cre­dincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse; încă o mi­nune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu. Fe­ricitul întru po­me-nire, Mitropolitul Iosif Na­niescu, a cercetat pa­ra­clisul, preaslăvind mi­nunea dumnezeiască. Pre­­fectul județului Iași, Leon Negruzzi, și pro­cu­ro­rul general al ora­șului au consemnat în procese ver­bale cele în­tâmplate.
Ridicate din mormanul de jar, moaș­tele Cuvioasei au fost adăpostite pro­vi­zo­riu în altarul paraclisului de la Mănăs­tirea Sfinții Trei Ierarhi și în curând strămutate în noua Catedrală mi­tropolitană din Iași, care fu­sese sfințită cu puțin timp mai îna­inte, la 23 aprilie 1887. Aici se găsesc și astăzi, fiind cinstite de obștea drept-credincioșilor mol­do­veni, care îi cer Sfintei Parascheva să mij­lo­ceas­­că pen­tru ei înaintea tronului ceresc, ve­ne­rând-o cu mul­tă evlavie, ca pe o adevărată ocrotitoare a Mol­dovei.
În ședința din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca­nonizarea unor sfinți din neamul nostru, pre­cum și generalizarea cul­tu­lui unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țară la noi. Ho­tă­­rârea respectivă a fost transpusă în fapte în ca­drul unor mari festivități bisericești din cur­sul lunii octom­brie 1955. În cazul Cu­vioasei Paras­che­va, gene­ralizarea cul­tului ei s-a făcut în Catedrala mitro­poli­tană din Iași, la 14 oc­tom­brie 1955, în pre­zența a nu­me­roși ierarhi ro­­mâni, pre­cum și a unor repre­zen­tan­ți ai Bisericii Or­to­­do­xe Rusă și Bul­gară.
Drept-credincioșii creștini de pretutindeni o cinst­esc prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie, în fiecare an, iar cei din Iași și din îm­pre­jurimi o cheamă în rugăciune, în orice clipă de cumpănă, cerându-i ocro­tire și ajutor. Sfânta Cuvioasă Parascheva este consi­derată, pe drept cuvânt, ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove, pentru că de-a lungul anilor mol­dovenii au simțit în viața lor lucrarea mi­nunată a harului dumnezeiesc prin mijlo­cirea Cuvioasei Parascheva cea mult folositoare.
De multe ori, vin oameni de pe tot cu­prinsul țării să-și plece genun­chii în fața raclei cu cinstitele ei moaș­te, ca să mul­­țumească pen­tru ajutorul și binecu­vân­­tarea ce lumi­nea­ză în via­ța lor.
Viața curată, împletită prin ru­gă­­ciune și fapte bune, tinerețea care stră­lucește peste vea­curi precum lu­mina din candelele fe­cioa­relor înțe­lep­te, sunt pentru noi un îndemn la mai multă rugă­ciu­ne și priveghere, la căutarea bu­curiei pe care o aduce în inimi prezența Du­hului Sfânt. Simbol al fră­ție­tății ortodoxe, Sfân­­ta Parascheva, lumină­toa­rea casnică a Moldovei, ne aduce din acea primă ju­mă­tate a veacului al XI-lea în care a viețuit pe pă­mânt, când Biserica era una și nedespărțită, nădejdea biruinței asu­pra patimilor, dez­bi­nă­ri­lor și necazurilor din lume, prin iubirea sme­rită și atotputernică a Domnului Hristos Care iubește și adună pe toți oamenii.
Imagine - Cuvioasa Parascheva pictată de părintele Arsenie Boca

sâmbătă, 11 octombrie 2014

Copilăria în citate şi imagini

 “Copilăria este inima tuturor vârstelor.”   Lucian Blaga
 “Un copil poate sa invete oricand un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stai locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste.”  Paulo Coelho
 “Un copilaş este un înger ale cărui aripi descresc pe măsură ce picioarele îi cresc.”    Mark Twain
 “Obiectele din casa copilariei se prefac cu timpul, in icoane.”‘   Paul Louis Lampert
 "Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.”    Dostoievski
 “Copilaria este o lume aparte; pentru noi o lume ciudata, fantastica, ireala, pentru cei ce fac parte din ea dimpotriva, una reala si plina de armonie.”    Eugen Herovanu
  • “Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.Copilaria se termina atunci cand lucrurile inceteaza sa ne mai mire.” Eugene Ionesco
  • Cei mai multi oameni nu se maturizeaza, ci doar cresc.”   Leo Rosten
  • “Copilaria dureaza toata viata. Ea se intoarce mereu pentru a insufleti sectiuni mari ale vietii de adult. Poetii ne vor ajuta sa gasim copilaria vie din noi, aceasta lume permanenta, durabila, de neclintit.”   Gaston Bachelard
  • Şi desigur... 
  •  

marți, 9 septembrie 2014

Idei pentru mese pofticiose

Indiferent daca sunteti mari sau mici, mai doritori de fructe şi legume sau nu, am vazut pe net cateva idei de decorare a mesei, care cu siguranta nu vă va lasa sa va ridicati curand de la masa.
                                       mărul din pepene şi kiwi
                                     un peştişor delicios cu căpşune, zmeură şi afime
                                         o girafă adorabilă
                                               un pepene purceluş
                                 ideea asta e buna si pentru pachetele de la scoala, dar si pentru o masa festiva, la    zilele de naştere ale copiilor
                                       merele ninja şi o para curcan
Să aveţi poftă!


un banc

-Nu mai cantati, domniţă?
-Nu, mi-a intrezis medicul! raspunde femeia.
-A, uitasem ca e vecin cu dumneavoastra...


   Mai multe texte cu umor puteti citi aici si aici.

marți, 2 septembrie 2014

Cele Cinci Elemente - roza vanturilor in Feng Shui


Cele 5 Elemente - Roza vanturilor in Feng Shui!Teoria celor cinci elemente reprezinta unul dintre fundamentele artei Feng Shui. In limba chineza, aceasta teorie este cunoscuta sub denumirea Wu Xing. Wu reprezinta cifra 5, iar alaturarea cuvantului Xing poate fi tradusa prin cinci energii Chi diferite, care actioneaza in momente diferite. Cele cinci elemente sunt Apa, Lemnul, Focul, Pamantul si Metalul.

Apa, energie Chi prezenta in special iarna, reprezinta succesul financiar, dar si inundatiile sau, tradus pe intelesul amatorilor de Feng Shui, riscul de a pierde tot intr-un interval de timp extrem de scurt. Apa este un puternic element Feng Shui care poate dezvolta atat consecinte pozitive, cat si negative. Nimeni nu poate avea prea multa sau prea putina apa. Maestrii Feng Shui recomanda acest element tuturor celor care urmaresc cresteri ale veniturilor. Reprezentand un flux permanent al banilor, Apa si, implicit, reprezentarile simbolice ale acestui element trebuie pozitionate in birou sau acasa astfel incat sa atraga venituri tot mai mari si nu sa faciliteze scurgerile financiare.

Prin verticalitatea si sensul de crestere, Lemnul, un al element Feng Shui de maxima importanta, simbolizeaza expansiunea, starea evolutiva a tuturor lucrurilor. Pentru a intelege acest principiu, te poti gandi la samanta unui copac puternic. Energia Chi specifica acestui element face ca din samanta sa creasca o tulpina, frunze si flori. Cei care isi doresc sa fie consecventi in privinta succesului inregistrat in familie, in dragoste sau pe plan social trebuie sa activeze Lemnul prin plantarea mai multor plante in zona de est si sud-est a camerei in care lucreaza sau unde locuiesc.

Focul este singurul element Feng Shui care se raspandeste in toate directiile. Radiaza, emana caldura si, necontrolat, poate produce dezastre. In acelasi timp, Focul poate aduce faima, lumina si succes spontan. Prin plasarea de obiecte simbolice specifice acestui element Feng Shui in spatiul de lucru, te poti bucura de o popularitate de mari proportii. Insa nu exagera, deoarece Focul poate la fel de bine sa neutralizeze celelalte energii Chi.

Ascutit, indreptat catre interior, letal uneori si extrem de puternic, Metalul este elementul Feng Shui cel mai usor de controlat. Banal pentru unii, dar foarte important pentru altii, acest element Feng Shui isi pastreaza o aura de exclusivitate care confera o putere covarsitoare tuturor celor care ii apreciaza calitatile. Energia Chi a Metalului emana putere si autoritate. In combinatii cu reprezentari Feng Shui ale focului, poti fi sigur ca tii Metalul sub control.

Calduros si placut privirii, Pamantul este cel mai accesibil dintre cele cinci elemente Feng Shui. Avand o energie optima, Pamantul este ocrotitorul caminului si, in combinatie cu alte elemente, iti confera stabilitate si noroc pe plan financiar. Totusi, fii foarte atent cum asociezi Pamantul in sistemul stelelor zburatoare. Orice greseala in acest sens iti poate crea o evidenta predispozitie catre stari bolnavicioase, ghinion si accidente.

In Feng Shui, numerele 2 si 5 din sistemul stelelor zburatore corespund elementului Pamant. Acestea sunt resposabile pentru efectele negative ale acestui element, efecte care pot fi neutralizate cu ajutorul simbolurilor feng shui corespunzatoare Metalului.

 http://www.fengshui-market.ro

Cuvinte de folos

-Părinte, e păcat să fii mândru? Eu mă enervez când cineva mă jigneşte nu pot să sufăr!
-E bine ca omul să rămână în stare normală orice i s-ar spune: de te laudă cineva, nu crezi, că vine mândria; de te jigneşte cineva nu iei în seamă şi nu răspunzi, că vine mânia.
(Pr.Ilarion Argatu)


 Omule, cine eşti tu că te porţi cu trufie faţă de aproapelui tău: să-l umileşti, să-l vorbeşti de rău, să-l nedreptăţeşti, să-l judeci, să-l minţi, să-l ameninţi, să-i pricinuieşti necazuri, să te răzbuni pe el, să râzi de el, să-l batjocoreşti când pofteşti, să-l furi sau să-l ucizi? Te-a pus cineva judecător? Te-a făcut cineva stăpân peste alţii? Ţi-a spus cineva că eşti mai presus decât toţi?
Chiar judecător să fii şi să trebuiască să împarţi dreptatea, o poţi face numai dupa voia Dreptului Judecător. El te va judeca şi pe tine cel ce ai fost pus să judeci dar nu după voia ta. Sau, judecător n-ai fost pus, dar, judeci pe aproapele. De ce te urci singur în Locul lui Dumnezeu? Cum va fi judecata unui nejudecător ce judecă?
Chiar drept de răzbunare să socoţi că ai, răzbunarea nu este a ta şi nu stă la tine, ci la Dumnezeu şi El se răzbună, la tine stă doar păcatul. Tu care eşti mai orb decât toţi, mai mincinos decât oricare dintre ei, mai hoţ decât cei ce fură, şi rău ca adâncul răutăţilor, vrednic de orice ocară şi batjocură, de orice umilinţă şi râs, de ce te ridici cu un adânc duh de mândrie asupra aproapelui, osândindu-l?
Omule, cel ce carte ai învăţat, cu cât eşti mai presus decât cel ce carte n-a învăţat? Chiar dacă cel neînvăţat nu ştie ceea ce tu ştii, dar, nici tu nu ştii ceea ce el ştie fără să fie învăţat. El nu ştie cum să scrie, cum să vorbească corect, nu ştie literatură, nu ştie matematică, nu ştie istorie, nu ştie filozofie, pe care tu le-ai învăţat, dar nici tu nu ştii ceea ce ştie el fără de carte. Nu ştii cum rodeşte pământul, cum cresc copacii, cum creşte iarba, cum să faci o pâine, cum să faci o casă, cum să torni oţelul, cum să faci un clopot, cum să torci firul, cum se creşte grâul, cum se ţese pânza, cum se coc strugurii, cum cresc legumele, cum se strâng fructele, cum cresc păsările, cum se hrănesc vitele, oile, cum se cosesc fânaţele, cum se cântă doinele, cum se-ngrijesc pădurile. Cu ceea ce ştie el, tu te îmbraci, te hrăneşti, îţi creşti copii, te înveseleşti, te încălzeşti, şi de multe te foloseşti. Dar, nici el fără de tine cel cu carte, nu poate trăi, pentru că prin tine îşi alungă bolile, îşi învaţă copii, îşi îngrjeşte sufletul, are la îndemână uneltele, descoperă lumea, poezia, istoria şi de multe se foloseşte. Deci, unul fără altul nu puteti, sunteti ca doi fraţi, ca două sfere dintr-un cerc. Sunteţi de aceeaşi statură, respiraţi acelaşi aer, vă încălzeşte acelaşi soare, vă adăpaţi cu aceeaşi apă, şi vă hrăniţi cu aceeaşi hrană, vă îmbrăcaţi cu aceeaşi haină şi aveţi acelaş Dumnezeu. Şi atunci, care dintre voi este mai mare şi care mai mic? Cine trebuie să se mândrească şi care să se smerească?
Omule bogat, te-a ales pe tine Dumnezeu mâna cu care să hrănească pe cel flămând, să adape pe cel însetat, să-l îmbrace pe cel gol, să-l mângâie pe cel în necaz, să meargă la cel din închisoare, să-l cerceteze pe cel bolnav. Ţie ţi-a dat o parte din bogaţia Lui pe care tu ai pus-o în „hambare”. Gândeşte-te, că pe tine te-a ales şi ţie ţi-a dat din vistieria Lui, nu pentru că ai fi fost cineva, nici pentru că ai merite prisositoare faţă de alţii, ci pentru că aşa a vrut El, Dumnezeu, ca prin tine să-şi împartă bogaţia Sa celor ce nu le-a dat, nu că nu ar fi meritat sau că sunt mai prejos decât tine, ci tocmai să-i înalţe către a Sa Împărţie, iar tu să-i îndestulezi. Pe tine te-a ales să-i fii „sluga cea bună şi credincioasă care peste puţine te-a pus şi peste multe te va pune”. Acum ştii de ce ţi se întâmplă să fii bogat? Ştii cine eşti şi ce trebuie să faci? Ştii cum să fii ceea ce trebuie să fii? Te mândreşti cu ceea ce ţi-a dat ţie Dumnezeu? Este pentru tine? Pe săraci îi umileşti, şi te zgârceşti să-i miluieşti. Îi desconsideri. Ce va face Domnul, cu astfel de slugă?
(ARHIM. ILARION ARGATU "Pilde si istorioare adevarate" 2011 )


  Mai multe lucruri folositoare puteti citi aici si aici.

marți, 1 iulie 2014

glume estivale

Clientul intreaba chelnerul:
-Cu ce ma puteti servi?
-Ciorba de fasole flambata, supa de perisoare flambata, gratar flambat, inghetata flambata...
-Dar de ce toate flambate?
-Arde bucataria...
 
 Pe plaja, Bulisor ii cere bani lui taca-sau sa-si cumpere o inghetata. Cand se intoarce cu cornetul gol, Bula il intreaba:
-Unde ti-e inghetata?
-M-am impiedicat si a cazut pe pieptul unui nene care dormea cu fata in sus acoperita cu un ziar.
-Si ce a zis tipul?
-"Lua-i-ar boala pe pescarusii astia, parca ar avea in fund un frigider!"...

 -Mamico,da-mi doi lei, sa-i dau omului care striga la coltul strazii!
-Sarmanul om! Ce striga?
-Pai, striga ca un cornet de inghetata costa doi lei.
 
 Bula o roaga pe maica-sa sa-i dea bani pentru inghetata, dar fara reusita.
- Mama, daca-mi dai bani, iti voi spune ceva interesant despre tata.
- Uite banii, ia spune-mi, ce stii despre tata?
- Ca si el s-a lasat pacalit de aceeasi gluma...

  Mai multe lucruri amuzante puteti citi aici si aici.

marți, 22 aprilie 2014

Din frumusetile sarbatorilor pascale

Hristos a inviat!











Mai multe idei si decoratiuni puteti vedea aici si aici.
Sarbatori frumoase si cu multa bucurie sa aveti!