joi, 25 noiembrie 2010

Toamna

Toamnă

Cad frunzele, cad de departe, parcă
s-ar veşteji în ceruri gradini îndepartate,
cu gesturi de negare cad mereu.

Şi cade-n nopţi adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.

Noi toţi cădem. Şi mâna de acolo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta nesfârşit de blând.

poezie de Rainer Maria Rilke

miercuri, 24 noiembrie 2010

De meditat...

Intelepciune...
Un american primeste vizita unui prieten al sau din India si merg in centrul New York-ului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, sunete ale orasului care parca te asurzeau. Dintr-o data indianul ii spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus americanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu! a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul.

Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Ascultand zi de zi la televizor galceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este urat, rau, nefolositor.
Ni se induce FRICA!
Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi si ce este cel mai rau, de sentimentele noastre)
si... NU STIM DE UNDE... CAND... SI CUM...
Raspunsul este:
UITE ASA: ascultand asa zisele ,,informatii", care de fapt sunt praf in urechile noastre, prinsi in aceasta capcana.
Toata ziua spunem: e greu..., oamenii sunt rai..., traim intr-o lume nesigura... nu am incredere in nimeni..., etc.
Si in tot acest timp, greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi...
nu le auzim...

bancuri bune

La Radio Erevan, un ascultator intreaba:
- De ce costa divortul atit de mult?
Radio Erevan raspunde:
- Pentru ca merita!

Jack si Betty sarbatoresc 50 de ani de casatorie.
'Betty, ma intrebam, m-ai inselat vreodata?'
'Oh Jack, dar de ce imi pui o asemenea intrebare tocmai acum? Nu vrei sa afli raspunsul...'

'Ba da, Betty, chiar vreau sa stiu. Te rog.'
'Bine, fie. Da, de 3 ori.'
'Trei? Si cand s-au intamplat?'
'Pai iti aduci aminte cand aveai 35 de ani si voiai neaparat sa-ti incepi propria afacere si nici o banca nu-ti dadea un imprumut? Iti aduci aminte cum intr-o zi chiar presedintele bancii a venit la noi acasa si a semnat hartiile pentru imprumut, fara a pune nici o intrebare?'
'Oh, Betty, ai facut-o pentru mine! Te respect acum mai mult ca niciodata! Si numarul 2?'
'Pai, iti aduci aminte ca la ultimul infarct aveai nevoie de o operatie si chirurgul nu vroia sa se atinga de tine? Iti aduci aminte cum profesorul DeBakey a venit aici ca sa te opereze personal si apoi ti-ai revenit?'
'Nu pot sa cred! Betty, ai facut tu asta pentru mine, ca sa-mi salvezi viata? Nu exista o alta sotie ca tine. Asta imi dovedeste ca ma iubesti foarte mult. Iti sunt recunoscator. Si numarul 3?'
'Pai, iti amintesti ca acum cativa ani, cand vroiai neaparat sa fii presedintele clubului de golf aveai nevoie de inca 17 voturi?'

Caut locuinta. Sa fie suficient de mare, ca sotia mea sa nu se mute la maica-sa si suficient de mica ca soacra sa nu se mute la noi.

duminică, 7 noiembrie 2010

O ultimă toamnă

A fost ultima toamnă peste inca un geniu al poeziei noastre, dat de acest popor frumos si chemat să se adauge pământului ţării sale.
Dumnezeu să ii odihnească sufletul şi trupul!

Iubito, vine toamna de Adrian Păunescu

Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurînd singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.

Şi te iubesc la echinox şi după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.

Cum tu rămîi la ţărmure de mare
Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.

Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine şi anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.

Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna.
De pomi sinucigaşi se umple valea
Iubito, te iubesc şi vine toamna.

Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor şi rugină
Eu morţii mele te voi da exemplu
Cît eşti de disperată şi senină.

Iubito, vine toamna pînă-n oase
O simt în mîna care ţi se-ntinde
Priveşte, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colïnde.