sâmbătă, 14 martie 2009

Pentru un soţ iubitor

Şi adorabil...
aşa cum a fost numit de fetiţa noastră...

MULŢUMESC, SOŢUL MEU!

Ţie, suflet mult prea drag,
care îmi ştii toate furtunile,
toţi norii grei de întristări...

Ţie care îmi ţii inima de mână
prin unda timpului,
ţie care, de atâtea ori,
mi-ai arătat o iubire unică
şi statornică...

Ţie care îmi încălzeşti sufletul
fâcând să înflorească
şi cei mai timizi muguri...

Ţie care îmi oferi braţ putenic
atunci când merg clătindu-mă,
când mi-e teamă de necunoscut,
sau când cei ce mă iubeau
calcă pe sufletu-mi zdrobit...

Ţie care îţi uneşti rugăciunea
cu murmurele mele
prea înlăcrimate uneori...

Ţie cel ce îmi săruţi cu sufletul
ochii senini sau trişti,
dornici de înălţimi de Tabor,
dornici de iubirea
cea mai frumoasă...

Ţie îţi spun acum,
în adieri de primăvară,
cât de mult te iubesc!

Ţie, cel ce îmi eşti soţ,
şi prieten, şi frate,
şi înger şi luceafăr!

ŢIE ÎŢI MULŢUMESC!
Poezia aparţine Marianei, dar mi-a îngădiut să o public pe blog.

3 comentarii:

Mariana spunea...

Mulţumesc, Loredana! Mă simt onorată! Fie ca aceste versuri să fie un dar de suflet oferit de fiecare soţie soţului ei! Merită aceşti ,,îngeri" cu braţ puternic care ne răsfaţă, care ne ocrotesc, care, uneori, ne ceartă (pe drept) şi ne iartă :)Merită să încercăm să fim pentru ei o binecuvântare!

Multă bucurie vă doresc tuturor!

Mariana spunea...

Draga Loredana, te astept aici cu o mică surpriză:
http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2009/03/hotarare-grea.html

Ana- Maria spunea...

Felicitari!
Mi-ar fi placut sa-i pot compune eu sotului meu acesta poezie.