Intelepciune...
Un american primeste vizita unui prieten al sau din India si merg in centrul New York-ului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, sunete ale orasului care parca te asurzeau. Dintr-o data indianul ii spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus americanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu! a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul.
Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultand zi de zi la televizor galceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este urat, rau, nefolositor.
Ni se induce FRICA!
Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi si ce este cel mai rau, de sentimentele noastre)
si... NU STIM DE UNDE... CAND... SI CUM...
Raspunsul este:
UITE ASA: ascultand asa zisele ,,informatii", care de fapt sunt praf in urechile noastre, prinsi in aceasta capcana.
Toata ziua spunem: e greu..., oamenii sunt rai..., traim intr-o lume nesigura... nu am incredere in nimeni..., etc.
Si in tot acest timp, greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi...
nu le auzim...
2 comentarii:
Adevarat! La fel putem auzi doar vorbele bune, nu si pe cele rele, daca raul nu ne intereseaza.
asa e, uneori suntem proprii nostri dusmani, ne incarcam numai cu rele, in loc sa facem loc in inima lucrurrilor bune.
Trimiteți un comentariu