vineri, 13 februarie 2009

Şi touşi....


pentru cei veşnic îndrăgostiţi, de oameni, de iubire, de viaţa în sine... pentru cei care acordă o şansă iubirii, şi două şi o sută nouă... pentru toţi cei care au iubit mistuitor măcar o dată în viaţă... un poem emoţionat al Leonidei Lari...

Nu trebuie să-mi fie dor de dânsul,
Nu trebuie, şi totuşi îmi e dor,
Oare de ce în trupu-acesta, stisul,
Mi-e dat un suflet ce-i nemuritor?

Nu trebuie să-l întâlnesc în toamne,
Nu trebuie, şi totuşi, l-întâlnesc,
Oare de ce pentru-acest suflet, Doamne,
Mi-e dat un trup atât de pământesc?

Oare de ce în zilele cu soare
Şi-n nopţile senine, fără nor,
Mă-nceracă o cumplită întristare
Că nu pot stăpâni-acest tainic dor.

Şi vreau să se dezlănţuie-o furtună
Care de nici un om n-ar ţine cont,
Să depăşescă starea mea nebună
Cu-n fulger despicat pe orizont.

Dar plouă lin sau ninge lin şi plânsul
Naturii mă subjugă-ncetişor,
Nu trebuie să-mi fie dor de dânsul
Nu trebuie, şi totuşi îmi e dor...

5 comentarii:

Anonim spunea...

ooo, multumim foarte mult de urari si speram ca sa aveti o zi de 14 februarie plina de iubire, dragoste si pasiune si sa va pupaciti mult, mult.

Flore... spunea...

frumos!Merci!

Vilhelm man spunea...

Un Valentine's Day de vis!

loredana şi robert spunea...

multumim mult!
si voua tuturor sa aveti parte de descoperirea iubirii in fiecare zi nu doar intr-una anume!

Sorin M. spunea...

Doina Dorului


Privind spre Lumină,
Trupul mi se-nchină,
Apăsat de vină
Şi murdar de tină.
Gândul mi-e departe,
Lacrimi ne’ntinate,
Curg nenumărate
Printre triste şoapte...
Sufletu-mi pribeag
Aşteaptă cu drag
Pe al casei prag,
Un sol trimis, un mag,
De sus, din înălţimi,
Dintre heruvimi,
Să-şi oprească zborul,
Să-mi aline dorul.
Dorul ce se cerne,
Noapte când se-aşterne.
Dorul care cheamă,
Dragostea de Mamă.
Dorul care cântă
Iubirea prea sfântă....
Să vină în fugă,
Cu răspuns la rugă.
Să vină la cină
S-aducă Lumină.